Aşa de grave şi de multe sunt accidentele rutiere încât s-a ajuns, pe plan mondial, la atribuirea unei Zile pentru comemorarea celor ucişi pe şosele. Culmea este că la noi, în România, şi şoselele sunt proaste, dar şi „civilizaţia rutieră” e în mare suferinţă. Iar cât despre Poliţie, ce să mai vorbim.
Eu însumi am fost, cândva, victimă. Aproape că uitasem şi risc, tot eu, o amendă că nu mă voi putea prezenta la Serviciul de accidente uşoare al Poliţiei Capitalei, pe str. Udrişte, în 23 noiembrie. Fiind citat, ca parte vătămată, pentru ceva ce se petrecuse exact cu patru ani în urmă, deci în noiembrie 2007, pe o trecere de pietoni, pe Şoseaua Iancului, la intersecţia cu str. Victor Manu. Ca să vedeţi cu ce rapiditate lucrează slujbaşii poliţiei rutiere.
Dar eu am scăpat, nefiind vinovat. De amendă, încă nu pot şti. Numai că vitezomanii nu ţin seama de faptul, de asemenea grav, că şoselele din România sunt printre cele mai periculoase din Uniunea Europeană. Din 1989 şi până acum s-au înregistrat nu mai puţin de 19.527 de accidente mortale. Autostrăzile se fac cu viteza melcului, iar reparaţiile celorlalte drumuri naţionale sunt, de cele mai multe ori, nişte banale „reşapări”. Ca să se strice drumul iar şi să se repare iar. Cu alţi bani, bineînţeles. Anii din urmă, au fost tot plini de tragedii. În 2009 au murit 2.796 de nevinovaţi, în 2010 alţi 2.377, iar până-n octombrie au mai decedat 849.
Români mai mor şi pe şoselele UE, multe cazuri s-au petrecut inclusiv pe şoselele mai bune, ale Ungariei, de pildă. Aşa cum a rămas celebru şi neelucidat cazul morţii Prinţesei Diana, într-un accident dubios în tunelul podului parizian Alma, are şi România cazurile ei tragice. Şi dubioase. Soţii Doina şi Ion Aldea Teodorovici au murit într-un accident groaznic de autoturism, provocat se pare de către serviciile secrete ucrainene, pe undeva lângă Urziceni. Iar scriitorul şi diplomatul Adrian Dohotaru, secretar de stat în MAE, pe care-l avusesem coleg de redacţie la revista Flacăra condusă de redactorul şef Adrian Păunescu, pe teritoriul Ucrainei. Fusese la dezvelirea bustului Poetului nostru naţional Mihai Eminescu, la Odesa, şi se-ntorcea spre patrie. Bustul l-am văzut şi eu în 1996, dar între timp a fost furat. Deci făcut dispărut.
Cei care pleacă dintre cei vii, în urma tragicelor accidente de pe şosele, sunt la urma urmei trupuri neînsufleţite scoase cu greu dintre fiarele contorsionate ale autoturismelor zdrobite prin eforturile celor de la descarcerări.
Se petrec cumplite tragedii, ce lasă familii, prieteni şi uneori chiar copii nemângâiaţi. Obiceiurile de înmormântare conform tradiţiei stârnesc râuri de lacrimi, mai ales în urma unor asemenea tragedii. În statul american Oklahoma, povesteşte românul-american Andrei Bacalu, fost jurnalist de excepţie la TVR, cu mult înainte de 1989, sunt la modă sicriele în formă de autoturisme de mare performanţă, de pompieri sau chiar militare.
Lume nebună, nebună, nebună…
Până una-alta, autoturismelor li se mai spune şi sicrie pe patru roţi. Ori pentru cine preferă sintagma argotică, acestora li se mai spune şi „pardesie de scânduri”. Iar acestea stârnesc, adesea, cum spuneam, râuri de lacrimi…
Ion Predoşanu
