Într-o universitate gorjeană, firesc, oamenii se cunosc între ei. Cu bune şi cu rele. C-aşa e-n viaţă. Inclusiv în viaţa universitară. Am rămas oarecum surprins cum în comunicate ale Universităţii „C. Brâncuşi” din Târgu Jiu se folosesc termeni inadecvaţi.
Le-am citit şi am rămas pe gânduri la sintagma „mediu academic”, atribuită şi de gazetari din presa locală, în fapt, mediului universitar. Cum respectivul mediu universitar nu are, cel puţin deocamdată, şi academicieni, ori nu am eu ştiinţă de aşa ceva, rămân la umila mea părere că se poartă inadecvarea. Au fost concursuri pentru ocuparea postului de rector şi vor mai fi. Cineva care avea impresia că a câştigat alegerile, cam la modul în care s-a bucurat candidatul la alegerile prezidenţiale din 2009 – Mircea Geoană, s-a comportat precum răzbunătorul preşedinte Traian Băsescu. Comparaţia e niţel forţată, dar oarece analogii se pot face. Un rector este uns nu doar după exprimarea voturilor, ci după confirmarea venită din partea ministerului Educaţiei. Cel puţin aşa sunt legile ori regulile universităţilor de stat, dacă nu mă-nşel. Simţindu-se invalidarea, cică şi-ar fi dat demisia. E ca şi cum Mircea Geoană comitea acelaşi gest – demisia, probabil, înaintea numărării totale a voturilor. Chiar şi a celor fraudate dar nedovedite. Se vor relua alegerile, iar în vremea asta cu soare limpede,de primăvară, posibilii candidaţi nu stau degeaba. Aflu de la amicul conf.univ.dr. Ion Popescu-Brădiceni că scriitorul total şi profesorul universitar dr. Lazăr Popescu nu reuşise a candida nici la primul concurs taman din pricină că nu izbutise a-şi face o echipă. Domnia sa profesând, deocamdată, la Universitatea „Titu Maiorescu” – filiala Târgu Jiu. Bănuiesc că nici de această dată nu va reuşi s-o încropească. Fără a-i cunoaşte prea bine pe posibilii candidaţi la concursul din martie, dar ştiindu-l binişor pe prof.univ.dr. Moise Bojincă, decanul Facultăţii de Ştiinţe Juridice (în vechea denumire, schimbată între timp), am îndrăznit să-i pun întrebarea delicată. Mi-a spus că n-o va face. Cum îl ştiu extrem de meticulos şi serios, dar şi tenace şi bun profesionist, domnia sa îşi calculează totdeauna bine paşii. Adică, vorbind mai pe şleau, în sinea mea îl văd un candidat redutabil. Numai că, posibil, tatonează viitoarea echipă. În plus, universitarul Moise Bojincă făcea parte şi din echipa ex-rectorului Adrian Gorun, dar şi din cea a contracandidatului C. Chiriţescu. Cum ar veni, se avea bine cu amândoi. Un alt candidat ar fi prof.univ.dr. Constantin Căruntu, conducătorul Şcolii Doctorale din domeniul ştiinţelor economice. De candidat, sigur va candida. L-am sunat şi mi-a confirmat faptul că încă tatonează formarea echipei domniei sale şi sondează eventualii susţinători. Însuşi faptul, deloc neglijabil, că este atacat din toate poziţiile, cu limbaj adesea libidinos, îl arată ca om cu imens potenţial. Şi, cine ştie, dacă stăm strâmb şi judecăm drept, s-ar putea să-i priască publicitatea negativă. Carta universitară l-ar obliga pe Constantin Căruntu să renunţe la deţinerea unei funcţii politice. Ei, şi ce! Mi-a confirmat că e hotărât să se retragă din fruntea PP-DD Gorj, rămânând numai prim-vicepreşedinte. Orice este în stare să se petreacă. La fel ca-n viaţă. Deci şi în viaţa universitară. Că până la „mediu academic” va mai curge multă apă pe Jii. Important ar fi, pentru binele şi pentru viitorul Universităţii „C. Brâncuşi”, să avem parte de campanii civilizate şi mai multă democraţie decât în viaţa politică. Românească şi chiar gorjeană.
Ion Predoşanu
N.R. Soarta tuturor universităţilor din Uniunea Europeană, mai ales după reuniunea de la Bologna, nu-i roză. Şi aici mă refer, în egală măsură, şi la universităţile private şi la cele de stat. Un motiv în plus ca viitorul rector să fie un manager foarte bun şi ingenios(I. Predoşanu)
