La 15 august este prăznuită în fiecare an adormirea şi învierea Fecioarei Maria, iar, în plan teologic, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului face referire la mutarea Fecioarei Maria cu trupul și sufletul în Împărăția cerului! Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria, dar mărturii despre existenţa ei nu există decât începând din secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului începe să se afirme pregnant, mai ales după Sinodul IV Ecumenic, care a hotărât că Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu. Totuşi, în secolul al V-lea, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului era deja menţionată în documentele siriene ale vremii, iar, locul de origine al sărbătorii este probabil Ierusalimul pământesc, oraşul sfânt, unde se păstrează până astăzi, în apropierea grădinii Ghetsimani, mormântul Maicii Domnului şi Biserica zidită pe acest mormânt. În spatele mormântului Maicii Domnului din această biserică, este pusă la închinare pentru pelerini icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, cunoscută sub numele de «Ierusalimitissa», mai ales că pelerinii care ajung în Israel au ca obiectiv, printre altele, o vizită la mormântul 
Maicii Domnului. Praznicul Adormirii Maicii Domnului în zona noastră răsăriteană şi bizantină se datorează împăratului bizantin Mauriciu (528 – 603), care a rezidit Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani şi care a fixat definitiv şi data sărbătoririi ei la 15 august. Se ştie că în seara dinaintea sărbătorii se săvârşesc în toate bisericile Vecernia cu Litia şi chiar Privegherea întreagă, adică şi slujba Utreniei, urmată de cântarea Pohodului Maicii Domnului, ştiindu-se că Sărbătoarea a fost precedată de două săptămâni de post aspru. Potrivit tradiţiei bisericii noastre, Sfânta Fecioară Maria a fost înştiinţată printr-un înger de trecerea ei la cele veşnice, iar apostolii, aflaţi în acel moment în diferite regiuni ale lumii, au fost aduşi pe nori pentru a fi prezenţi la acest eveniment. Numai Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, el ajungând trei zile mai târziu, iar, întristat fiind, a cerut să se deschidă mormântul, pentru a săruta mâinile Născătoarei de Dumnezeu, dar intrând, l-a găsit gol. Cu trecerea vremii, în cuvântările părinţilor bisericii s-a afirmat cu mai multă putere credinţa că, după adormirea sa, Fecioara Maria a fost înviată de Iisus Hristos şi luată cu trupul în împărăţia cerurilor. Dacă ne referim la tradiţii şi obiceiuri populare, la ţară se obişnuieşte ca de Sfânta Maria Mare să fie angajaţi pândarii în vii şi să fie legat ciocul păsărilor, pentru a nu mai putea strica boabele de struguri şi se oferă ofrandă din noua poamă. Tot în ziua de Sfânta Maria Mare se adună ultimele plante de leac, putându-se afla cum va fi toamna ce se apropie, apoi se culeg flori care se pun la icoana Fecioarei Maria, considerându-se că apoi sunt bune de leac.Între cele două sărbători dedicate Sfintei Maria – 15 august şi 8 septembrie, când se sărbătoreşte Naşterea Maicii Domnului, se consideră că e timpul prielnic semănării grâului. De asemenea, de la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului se redeschide perioada în care se pot face nunţi, încep târgurile şi iarmaroacele de toamnă, dar şi praznicele de pomenire a morţilor. Mai multe lăcaşuri de cult din ţară care o au ca ocrotitoare pe Maica Domnului, în această zi îşi serbează hramul. În ziua Sântămariei Mari, la mai multe mănăstiri au loc procesiuni cu icoane făcătoare de minuni şi pelerinaje. La noi în Gorj, hramul este sărbătorit la Mănăstirile Tismana şi Polovragi.
Preot Paroh Petre BUŞE, Parohia Turceni, Gorj
