Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte în fiecare an, pe 8 mai, pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, iar, în acest an, se întâmplă acest lucru imediat după Sărbătoarea Învierii Domnului, sfântul fiind unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus, poate unul dintre cei mai importanți, deoarece lui îi aparțin scrierile canonice precum Evanghelia, cele trei Epistole și cartea «Apocalipsa». Este cel mai tânăr dintre cei doisprezece apostoli, fiind cel mai apropiat ucenic al Domnului Iisus, ucenicul care la «Cina cea de Taină» s-a rezemat pe pieptul Domnului și așa s-a adăpat din Tainele lui Hristos, precum singur spune în Evanghelia sa: «Iar la masă era rezemat la pieptul lui Iisus unul dintre ucenicii Lui, pe care-l iubea Iisus», mai ales că era considerat «Apostolul iubirii», deoarece în vremea patimilor Domnului, toţi lăsându-L se ascundeau de frica iudeilor, numai el singur privea nedepărtat spre toate chinurile lui Hristos, pătimind cu inima împreună cu Dânsul, şi plângând şi tânguindu-se cu Preacurata şi Preanevinovata Fecioară Maria, Maica Domnului. Chiar şi la cruce şi la moarte, împreună cu dânsa nu s-a depărtat de Cel ce a pătimit pentru noi, Fiul lui Dumnezeu, iar, sub Crucea răstignirii, s-a numit de Însuşi Iisus Hristos ca fiu al Preacuratei Fecioarei Maria. Ştim că răstignit fiind Domnul pe Cruce, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: ,,Femeie, iată fiul tău!”, după care i-a zis ucenicului: «,,Iată mama ta”! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine» (Ioan 19, 26-32).
,,Şedeţi aici, până ce Mă voi duce acolo şi Mă voi ruga”!
Ioan a fost un pescar dintr-un sat de pe malul nordic al lacului Genesareth (Palestina, azi Israel), iar, părinţii lui ar fi fost Zevedeus şi Maria-Salomeea. A fost, potrivit tradiţiei, fratele mai mic al apostolului Iacob cel Bătrân, iar, mama sa, Salomeea, era cea mai mică dintre cele trei fiice ale bătrânului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria, Iosif având şapte copii cu femeia sa dintâi. Din porunca Împăratului Domițian (81-96), Ioan a fost surghiunit în insula Patmos și acolo a viețuit multă vreme. Acolo a scris Evanghelia sa, cele trei Epistole și cartea «Apocalipsei» şi abia după moartea lui Domiţian, Sfântul Apostol Ioan s-a întors la Efes, în Asia, propovăduind Evanghelia și învățându-i pe toți ceea ce înseamnă dragostea și iubirea pentru Hristos. De multe ori se mulțumea să repete mereu: ,,Fiilor, iubiți-vă unii pe alţii”, mai ales că ascultătorii îl întrebau, de ce repeta mereu aceleași îndemnuri, iar el răspundea, zicând: ,,Aceasta este porunca Domnului. Împliniți-o și este de-ajuns”! Sfântul Ioan a murit în pace, la Efes, în alt treilea an al împărăției lui Traian (98-117), după ce a ieșit nevătămat dintr-un cazan cu undelemn în fierbere, la Roma! Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan este cel care a vestit lumii că «Dumnezeu este iubire» și «Dumnezeu este lumină», pentru care a primit și numele de Ioan «Apostolul Iubirii»! Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, de Dumnezeu cuvântătorul, a fost chemat la apostolie împreună cu fratele său Iacob și împreună cu primul chemat, Sfântul Apostol Petru şi fratele său, Andrei, iar, îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după Dânsul (Matei 4, 11-22). La primirea sa, Ioan a fost numit de Hristos Domnul, «fiu al tunetului», căci ca tunetul avea să se audă în toată lumea şi tot pământul să se umple de îndemnurile lui! Se spune că era cel mai iubit dintre apostoli, pentru bunătatea lui cea desăvârşită şi pentru curăţia fecioriei! În Sfânta Scriptură sunt relatate multe întâmplări în care, Iisus Hristos, l-a ales pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan să-i fie alături. De exemplu, când a vrut să învieze pe fiica lui Iair, a ales trei dintre ucenicii Lui, Petru, Iacob şi Ioan. De asemenea, o altă întâmplare ce a avut loc pe muntele Tabor, unde Iisus Hristos și-a arătat Slava Dumnezeirii Sale, a luat cu El pe aceeași apostoli: Petru, Iacob şi Ioan. Chiar și înaintea osândirii Sale, Mântuitorul a luat cu Sine pe Sfântul Apostol Ioan: «,,Şedeţi aici, până ce Mă voi duce acolo şi Mă voi ruga”! Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a se întrista şi a se mâhni» (Matei 26, 36-37).
Cel mai tânăr dintre Apostolii Domnului, «ucenicul prea iubit al lui Iisus» (Ioan, 21, 20).
Să fim bine înţeleşi de faptul că ziua aceasta sfântă de 8 mai amintește de minunea care s-a petrecut la mormântul Sfântului Apostol Ioan şi care a rămas în memoria posterității, deoarece se crede că la vârsta de 100 de ani, după ce a scris și Evanghelia, cele trei Epistole și cartea Apocalipsei, Sfântul Ioan a luat cu el șapte ucenici cărora le-a poruncit să sape o groapă, în formă de cruce, la ieșirea din orașul Efes. Apoi, Apostolul Ioan s-a așezat în ea și le-a poruncit ucenicilor să pună pământ peste el. După o vreme, când credincioșii au deschis mormântul Sfântului loan, ei nu au mai găsit acolo trupul său! Dar, se spune că în ziua de 8 mai a fiecărui an, din acest mormânt se ridică o pulbere pe care locuitorii de acolo o numesc mană, ce îi vindecă pe cei bolnavi. Sfântul Apostol Ioan, alături de fratele sau, Iacov, a fost chemat de Iisus ca să-I devină ucenic, iar, scrierile biblice fac referire la Ioan, alături de fratele său, numindu-i «fiii lui Zevedeu«» sau «fiii tunetului», datorită credinței lor puternice. De altfel, nici Apostolul Ioan, în scrierile sale, nu-și spune pe nume, ci folosește sintagma «ucenicul prea iubit al Domnului»! La această sărbătoare, creștinii nu trebuie să spele rufe, să coasă, să facă treburi gospodărești sau să se implice în certuri cu aproapele lor, ceea ce explică îndeajuns faptul că Apostolul numit «ucenicul pe care îl iubea Iisus», merită cu prisosinţă ca să fie sărbătorit azi în cinstea minunii care are loc în fiecare an, în această zi, la mormântul său! El a lăsat ca moștenire tuturor credincioșilor scrierile sale canonice, nou-testamentare: Evanghelia, trei Epistole și «Apocalipsa» și tot el este acela care a vestit lumii, aşa cum am precizat anterior că «Dumnezeu este iubire și lumină!». Se cunoaşte faptul că Dumnezeu face minuni prin toți sfinții săi, prin cei care au suferit sau au murit pentru El, prooroci mucenici, sfinții Săi apostoli și ucenici și toți cei care au dus o viață curată și sfântă, învrednicindu-I Împărăției Cerurilor și vieții veșnice, iar locurile de îngropare ale lor le binecuvântează cu multe minuni și daruri, dar, să reţinem faptul că Sf. Apostol Ioan Evanghelistul este singurul care a murit de moarte naturală! De aceea, mormântul Sf. Ioan Evanghelistul izvorăște, din Suflarea Duhului Sfânt, o pulbere sfântă, care izbucnește afară în fiecare an, la această dată, o pulbere divină cunoscută pentru darurile ei vindecătoare, atât pentru suflet, cât și pentru trup. Sfântul Apostol Ioan, la început, a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul, și învățase de la acesta să creadă în Iisus, că el este Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii, și așa, cunoscându-L pe Iisus, împreună cu Andrei, au vorbit amândoi, pentru prima dată cu Domnul. Dar, împreună cu fratele său, Iacov, a fost chemat de către Mântuitorul Iisus Hristos ca să-L urmeze, dovedindu-se cel mai tânăr dintre Apostolii Domnului, «ucenicul prea iubit al lui Iisus» (Ioan, 21, 20). Fără nici o îndoială că era chiar foarte iubit de către Iisus, deoarece, împreună cu Apostolii Petru și Iacov, Ioan îl insoțește pe Învățător în cele mai importante momente ale vieții Sale pământești, martor la Învierea fiicei lui Iair, la «Schimbarea la Față» și la rugăciunea din Grădina Ghetsimani. Când Mântuitorul era răstignit pe Cruce, l-a ales pe Ioan drept purtător de grijă pentru Mama Sa, Fecioara Maria, pe care Ioan a însoțit-o până la cinstita ei Adormire. În fine, tradiția Bisericii arată că el a trăit până aproape de sfârșitul veacului apostolic (adică până aproape de anul 100).
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
