Învinovăţirea predecesorului

208

foto predo 2Mă voi rupe puţin de acutele probleme politice şi sociale ale ţării, în fapt ale noastre ale tuturor. O aducere aminte mă face să brodez pe tema aruncării cu noroi asupra predecesorilor. Practic, o modă a ultimilor 20 de ani ce n-a adus şi nu aduce nimic bun.

Nărăvaşul Călin Popescu Tăriceanu, altfel impetuos politician liberal, ajuns ditamai prim ministrul României, deşi este căsătorit religios a treia oară la Budapesta, îl tot bruftuluia pe fostul prim ministru social-democrat, Adrian Năstase. Care condusese cu mână forte şi PSD-ul şi Guvernul într-o perioadă nu lipsită de unele realizări. Şi în planul politicii interne, dar şi în cel al diplomaţiei şi integrării europene.

Tot în vremea Tăriceanului, am avut ocazia să discut cu un important ministru din cabinetul său, evident, tot liberal. Unul cu har scriitoricesc, dar şi finanţist cu pretenţii. Obraznic din fire, deşi-l ştiam om onest, l-am întrebat de ce nu-l lasă puterea în pace pe Adrian Năstase. Nu-l credeam aşa de naiv pe fostul premier, încât să-l poată înhăţa DNA-ul. „Păi nici nu-l vrea Băsescu legat, doar aşa, îl hărţuieşte şi-l sperie un pic. Plus că-l distruge ca om politic, afectându-i imaginea publică.” Cam aşa sunau explicaţiile ministrului în funcţie, acum doar senator.

Nu-i vorbă, după ce-a mimat vreo patru ani cearta cu preşedintele Traian Băsescu, şi Călin Popescu Tăriceanu ajunse un fost. Nici el n-a scăpat de criticile lui Emil Boc, premierul de serviciu şi de încredere al Băsescului. Culmea este că, dintre liberali, Tăriceanu trece tot apropiat al preşedintelui, ca şi în timpul victorioasei DA. Aşa că, între timp, Emil Boc nu-l mai atacă.

În realitate, în loc să-şi vadă de treburile lui, fiecare om ajuns peste noapte într-o funcţie de demnitate publică aruncă cu noroi în cel dinainte. Mai toţi dau vina pe greaua moştenire. O gândire cum nu se poate mai greşită, mai anacronică.

Aşa se întâmplă în mai toate funcţiile de demnitate publică. Nu în toate, totuşi. Păstrând proporţiile, haideţi să luăm un exemplu de pe la noi, din Gorj. Cu toate că lucraseră mult timp împreună, actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Gorj, Ion Călinoiu, nu l-a atacat niciodată pe fostul. Adică pe Nicolae Mischie. Ce-i drept, în viaţă, fiecare pasăre pre limba ei piere. Iar Nicolae Mischie a devenit pentru un timp profesor universitar şi, se luptă cu procesele lui, ducându-şi crucea.

Spre lauda lui, graţie caracterului său ales, Ion Călinoiu a urmat la cârma Consiliului Judeţean Gorj controversatului Nicolae Mischie. Ei şi? Omul politic şi şeful multora din partidul social-democrat ori din administraţia publică şi-a văzut cu modestie şi profesionalism de drumul lui. Drept apreciere, Ion Călinoiu a mai câştigat odată alegerile locale. Fără să acuze pe nimeni îşi urmează calea construcţiei. Una pozitivă şi binevenită.

Ion Predoşanu

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here