Înmormântarea sindicatelor

212

foto predo 2Cu fiecare zi, ne dăm seama că ţărişoara asta, atât cât a mai rămas din ea, este de-a dreptul terfelită şi călcată în picioare. De către cine? De către puterea portocalie, în frunte cu preşedintele Traian Băsescu şi aghiotanţii lui.

Între primii fiind acela care trece drept primul ministru, adică Emil Boc. În realitate, domnia sa fiind cel mult mai ascultător şi posibil administrator a ceea ce a mai rămas din România. Este şi motivul pentru care Zeus nu-l schimbă, deşi ne-a păcălit că ar dori. N-o face întrucât unul mai slugarnic şi mai incompetent n-ar găsi.

Şi astfel, Guvernul Boc al nu ştim câtălea, aflat sub baghetă prezidenţială, este stăpân peste un popor la pământ, ce se târâie în genunchi. Un popor cu capul plecat, aşa cu prevede şi proiectul Codului Social.

Nici atunci când cuplul discreţionar Boc-Botiş a impus, forţat,Codul Muncii, nu au fost respectate necesarele şi obligatoriile tratative cu patronatele şi sindicatele. Aşa cum s-ar impune într-o ţară normală, ce se pretinde democratică, spre a gira raporturile de muncă. Totuşi, atunci, ca abureală, ni s-a servit minciuna că aceste raporturi vor face obiectul unor legi speciale, precum urmează a se cloci preconizatul Cod Social. În care, ca şi în Codul Muncii, s-au redus, în fapt, şi de data aceasta, la zero drepturile salariaţilor de a se exprima instituţionalizat. Adică legiferat.

Guvernul actual, antiromânesc şi, mai ales, antisocial exclude practic rolul sindicatelor. Pur şi simplu, se neagă posibilitatea şi drepturile salariaţilor sau rolul sindicatelor. Printre care şi acela, esenţial, de a se apăra prin contracte colective de muncă. Ferme şi legale!

Aşa, de pildă, apar, în Codul Social, o sumedenie de constrângeri privind organizarea sindicatelor şi a federaţiilor, ceea ce va conduce la destructurarea actualelor structuri sindicale. Iar confederaţiile sindicale şi patronale româneşti nu au fost luate în seamă nicicând. Nici la negocierile privind elaborarea Codului Muncii, adoptat prin asumarea răspunderii, şi nici la dezbaterea formulărilor din incestuosul Cod Social. Se poate spune, fără putinţă de tăgadă, că se pregăteşte sfârşitul sindicatelor, adică înmormântarea lor. Asta în vreme ce Consiliul Investitorilor Străini jubilează. Pentru că şi are de ce. Salariaţii români, adică muncitorii vor fi daţi afară când vor muşchii patronilor străini, Guvernul Boc făcând pe placul multinaţionalelor şi neţinând chiar deloc sama de voinţa sindicatelor ori patronatelor firmelor din România. Contractele pe durată nedeterminată sunt pe cale de dispariţie, iar perioada de probă s-a lungit aşa cum au vrut muşchii multinaţionalelor. Vreme în care muncitorul, adică sclavul român, nu are carte de muncă şi nici simbrie pe măsura muncii lui. Practic, muncitorii români vor fi daţi afară din slujbe când vor muşchii patronilor, exact aşa cum au vrut! Consiliul Investitorilor Străini îşi râde-n barbă, de fapt în bărbi, că Boc-ul de serviciu a îngrădit drepturile salariaţilor băştinaşi. În fond, Boc fiind în acelaşi timp şi premierul ideal pentru preşedintele Traian Băsescu şi pentru UDMR. Uniune, că partid politic nu-i putem spune, căreia nu-i refuză chiar nimic. Întrucât existenţa sa ca premier atârnă ca de un fir de păianjen, fix de susţinerea UDMR-istă. În Ardeal, de unde se trage Emil Boc, trădătorilor de neam li se spunea, cu dispreţ, „supuşi austrieci”. Aşa este şi Boc-ul al V-lea, un supus al străinilor. Şi nu mă refer aici doar la Joffrey Francks, şeful Delegaţiei FMI, ci şi la multinaţionalele ce activează în România şi cărora le-a făcut şi le face pe plac.

Patronatele şi sindicatele au părăsit discuţiile cu Guvernul PreşBăsescu-Boc, dacă tot nu li se ascultă doleanţele normale într-o democraţie. Pur şi simplu se respinge orice tentativă de a deschide gura. Sau dacă vorbesc, vorbesc în pustiu. Ca şi opoziţia parlamentară, care introduce amendamente de care nu se ţine seama chiar deloc.

Şi uite-aşa, Coaliţia portocalie i-a dat verde Guvernului PreşBăsescu-Boc să continue sarabanda asumării răspunderii pe legi iresponsabile. Fiind vorba, repet, de un guvern de incompetenţi, nărăvit la asumarea răspunderii.

P.S. Prin dispariţia sindicatelor, actualul senator PDL, Ion Ruşeţ, ar putea să-i mulţumească lui Ionel Manţog că l-a făcut parlamentar, asigurându-l, la acea vreme, că la sindicate azi eşti, mâine nu eşti. Uite că portocaliii au distrus sindicatele de tot, iar penalul Ionel Manţog a avut şi el o dată dreptate. Atunci când i-a făcut un bine lui Ion Ruşeţ. Iar, la români, există o vorbă cu facerea de bine… Valabilă şi azi!(I. Predo)

Ion Predoşanu

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here