– Rep. Preacucernice Părinte profesor, iată-ne din nou la Sărbătoarea «Tăierea capului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul», care este Hramul Mănăstirii Cămărăşeasca, din Oraşul Târgu-Cărbuneşti, iar, pentru început, aş dori să ne spuneţi, care este substratul profund al acestei sărbători pentru calendarul nostru creştin?
– I.S.B. Domnule profesor, pentru calendarul nostru bisericesc, ce are rolul important de mântuire a sufletului omului, pentru credincioşii ortodocşi, sărbătoarea se află pe ultima «filă» a sfântului an bisericesc, pentru că moartea de martir a Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul marchează sfârşitul unei epoci de aşteptare a venirii Mântuitorului Iisus Hristos, acesta fiind singurul profet care s-a şi întâlnit cu Mântuitorul. De aceea, putem aprecia că este o sărbătoare a răbdării, a unei aşteptări cu pregătire, pentru că în această zi, fiecare credincios trebuie să ţină post, să mediteze profund la viaţa lui pământească, la viaţa de dincolo de ceea ce suntem pe pământ!
– Rep. Prin urmare, să postim în această zi şi să avem în suflet multă smerenie!
– I.S.B. Pentru că Sf.Ioan Botezătorul a fost un postitor, toată viaţa sa, cu o hrană săracă în viaţa din pustie, hrănindu-se doar cu lăcuste şi cu miere sălbatică, aşa cum se menţionează în scrierile sinoptice, iar, dacă noi cinstim sfârşitul său mucenicesc, adăugând altceva care nesocoteşte adevărul, înseamnă că suntem postitori doar cu buzele, fără să ţinem seama de un anumit resort interior!
– Rep. Dar, sărbătoarea se leagă în mod tradiţional şi de «Zilele Oraşului», aşa că…
– I.S.B. Desigur, într-un asemenea context, apar şi mâncăruri care nu ţin seama de post şi nu se leagă de resortul profund al acestei sărbători! Cel care posteşte, face un mic efort pentru mântuirea sa, care este un efort infim, faţă de ceea ce face Dumnezeu pentru mântuirea noastră! Această zi este un prilej minunat de a ne întâlni cu Mântuitorul Iisus Hristos la Sfânta Liturghie!
– Rep. Asprimea postului din această zi se află în strânsă legătură cu înalta sfinţenie a Sf. Prooroc Ioan Botezătorul?
– I.S.B. Sfântul acesta este «cel mai mare om născut din femeie», care nu a primit botezul creştin, după Cincizecime, ci, el a pregătit venirea Mântuitorului Hristos, fiind un «Apostol al apostolilor», pentru că apostol înseamnă «un trimis», iar, dacă Sf. Ioan Botezătorul a fost «un trimis» care a pregătit Calea Domnului, înseamnă că el a pregătit şi calea Sfinţilor Apostoli în ceea ce a însemnat noua credinţă, noua Cale, Sfântul Ioan fiind, în acest fel, şi un prim învăţător al Sfinţilor Apostoli, care i-au fost ucenici, care au fost pregătiţi să-L primească aşa cum se cuvine pe Mântuitorul Hristos! Aceasta a fost o pregătire interioară, o pregătire care se aseamănă cu aceea a vasului în care punem cel mai curat untdelemn al sfinţeniei!
,,Din perspectiva omului credincios, ispita este un «examen», iar pentru cel căzut în păcat, ispita devine o scuză”!
– Rep. Părinte profesor, ce ne puteţi spune despre substratul moral şi educaţional al mustrării de către Sf. Ioan Botezătorul a lui Irod Antipa, ucigătorul de prunci sau regele neînţeles?
– I.S.B. Desigur, pentru a fi omul moral, în vremurile de atunci, ca şi acum, e nevoie de foarte mult curaj, cu dispoziţia de a suferi pentru această moralitate! Vedem cât îi este de simplu omului păcătos, ca să nu-şi facă probleme de mustrare, pentru că orice păcat îndepărtează omul de moralitate!
– Rep. Pentru că orice păcat se dovedeşte şi o «verigă» în «lanţul slăbiciunilor»!
– I.S.B. Da, pentru că omul care face un păcat de mai multe ori, săvârşeşte mai uşor şi cu lejeritate şi alte păcate, căutând să mintă, să înjure, să fure sau altceva!
– Rep. Ce simbolizează imaginea Irodiadei, în tabloul cenuşiu al lumii de astăzi?
– I.S.B. Irodiada este chipul constrângerii de a face rău, al ispitei, iar, dacă vrem să căutăm unele motive de ispitire în lumea de astăzi, cazurile sunt nenumărate, nu numai modele feminine, pentru că sunt şi modele masculine de ispitire, adevărate «instrumente» ale diavolului, fără a epuiza întrutotul acest lucru!
– Rep. Ispita aceasta este molipsitoare, la fel ca pandemia?
– I.S.B. Ispita este un «virus molipsitor», pentru că un copil aflat la o vârstă fragedă, dacă învaţă să fure, să mintă, să copieze la şcoală, devine «produsul» efectului de «turmă», pentru că nu înţelege, de ce trebuie să fie corect, de ce trebuie să fie credincios, de ce trebuie să fie bun, mereu acest «de ce» obsesiv!
– Rep. Deci, ispita are rolul de a constrânge, de a denatura conduita morală a omului!
– I.S.B. Din perspectiva omului credincios, ispita este un «examen», iar pentru cel căzut în păcat, ispita devine o scuză! Aşa, îl văd eu pe Sf. Ioan Botezătorul, în contrast cu Irod! Pe de parte, omul integru şi cu frică de Dumnezeu, care a avut o viaţă ireproşabilă, în contrast cu imaginea omului predispus la orice nelegiuire, la orice trădare, la orice crimă, aşa cum s-a dovedit Irod Antipa!
– Rep. Iar, Salomeea, fiica Irodiadei, a fost doar o «umbrelă» a fărădelegii!
– I.S.B. Au fost cele două «muze» care l-au forţat pe Irod Antipa să-l martirizeze pe Sf. Ioan Botezătorul, ca să-i fie adus pe tipsie capul! Vedeţi, în plan moral, ispitele se amplifică, atunci când lipseşte curajul de a lupta cu ceea ce este rău! Eu cred că opusul curajului de a lupta cu maleficul este tupeul sau aplecarea individului imoral de a căuta cu orice preţ greşeala celui de alături, pentru a ascunde propria lui greşeală! Oare, poate spune cineva că Sf. Ioan Botezătorul a dorit răul Irodiadei, al Salomeii sau al lui Irod? Nici vorbă de acest lucru! A vrut binele lor! Sf. Ioan Botezătorul a spus cuvintele adevărate ale mustrării lui Irod şi ale Irodiadei, când i-a arătat lui Irod că nu e bine să ia de soţie pe soţia fratelui său, câtă vreme acesta trăieşte!
– Rep. Deci, nu i-a certat pe niciunul cu un gen de ură tăioasă?
– I.S.B. Aşa cum ar face un protestatar al zilelor noastre, cu sufletul plin de ură, de slogane otrăvitoare şi pline de venin, dar, nu pentru schimbarea omului în bine!
,,Cel mai greu lucru este să aflăm o virtute, un lucru bun, într-un om păcătos”!
– Rep. Dar, părinte profesor, sunt şi astăzi oameni cărora le arăţi binele, iar, ei îţi răspund cu multă răutate, cu sete de răzbunare!
– I.S.B. Poate că nici noi nu reuşim să avem atâta iubire, aşa cum a dat dovadă Ioan Botezătorul, pentru că obişnuim să-i arătăm unui om că a greşit, mai ales atunci când ne afectează chiar pe noi, greşeala lui! Cred că nu avem nici suficientă dorire de schimbare, când îi spunem adevărul celui care greşeşte! Mai ales în zilele noastre, omul vrea să fie lăudat, iar în acel moment reuşim să-i atragem atenţia, dar, după ce este lăudat, e bine să i se spună adevărul! Cel mai greu lucru este să aflăm o virtute, un lucru bun, într-un om păcătos! Faptul că Sf. Ioan Botezătorul a fost martirizat, ne arată că şi în zilele noastre este posibil să se întâmple asemenea fărădelegi din partea celor cărora le vrem binele! Şi astăzi sunt oameni care se supără când le arătăm ce înseamnă binele!
– Rep. Care este mesajul profund pe care îl transmite credincioşilor de pretutindeni, această binecuvântată Sărbătoare?
– I.S.B. Cred că sfatul cel mai bun şi ajutorul pe care ni-l dă Sf. Ioan Botezătorul, prin cuvântul din Sfânta Scriptură, este acelaşi: «Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor»! Dacă vedem ceva rău în jur, o boală, o pandemie, o nedreptate sau altceva, înseamnă că avem nevoie de mai multă pocăinţă, pentru că Sf. Ioan Botezătorul se adresa unor oameni, ca şi noi, copleşiţi de tristeţe şi de grijile vieţii! Şi noi, aşteptăm ca lumea în care trăim să revină la normalitate, la o linişte sufletească! Faptul că oamenii aşteaptă ceva e un lucru bun, dar, dacă oamenii aşteaptă de la Dumnezeu ajutorul Său, acest lucru este şi mai bine! Dacă Dumnezeu ne iubeşte şi ne scapă de orice primejdie, înseamnă că avem curajul să-L mărturisim pe Hristos, că avem curajul să ne însuşim valorile morale ale ortodoxiei, ca să fim ocrotiţi de către Domnul nostru Iisus Hristos, de către Maica Domnului şi de către Sf. Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului!
– I.S.B. Vă mulţumesc pentru acest interesant interviu, pentru această «lecţie de viaţă» pătrunsă de atâta moralitate creştină!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
