Despre Sfântul Chiril al Alexandriei, cel care m-a încântat prin comentariile sale despre Iisus Hristos Dumnezeu-Logos, am scris mai demult şi chiar am participat la un simpozion organizat de către Mitropolia Olteniei la Mănăstirea Tismana. De aceea, cred că orice acţiune a noastră, când se procedează potrivit unei rânduieli canonice, nu ne produce nici o tulburare, ci ne scapă atât de clevetiri din partea unora, cât şi mai vârtos ne procură reputaţie bună în faţa celor care cugetă bine şi cu adevărul dumnezeiesc revelat. Căci, oricine ar primi o hotărâre imparţială care s-ar aduce de cineva, care va fi fără de reproş, ba chiar plină de toată lauda, judecata cea dreaptă şi legală va învinge! Şi acestea le scriu acum, fiindcă în scrisorile sale, Sfântul Chiril al Alexandriei pledează ca preotul să aibă numele demnităţii preoţeşti împreună cu prerogativele cuvenite acelei demnităţi, ori, dacă nu mai e vrednic să stea la dumnezeiescul altar, să nu se mai fi învrednicit de însăşi numirea demnităţii episcopeşti. Dar, poate s-ar părea că uneori cuvântul este oarecum aspru şi lipsit de iubire reciprocă, deci, pentru aceasta, Sfântul Chiril zice că omul îndumnezeit şi-ar fi putut dovedi răspunsul său, dar nu a avut timp pentru apărare şi nici nu i s-a oferit lui ascultare canonică. Şi de s-ar fi făcut ceva de acest fel, însăşi situaţia actelor l-ar fi dovedit, fiind prins în acuze, apoi ar fi fost osândit ca vinovat, şi atunci nici n-ar mai fi avut a zice de aici înainte că este nedreptăţit, ori, declarat fiind liberat de acuze! Dar, deoarece nu s-a făcut nimic de acest fel, el strigă împotriva procedurii şi zice că ar fi suferit nedreptate insuportabilă şi că a fost scos din demnitate în chip ilegal, adăugând şi că i s-au răpit toţi banii care i se cuveneau. Deci, pe Sfântul Chiril, să-l evocăm prin dumnezeieştile canoane, cât şi prin ceea ce se cuvine bisericii şi celor rânduiţi la sfânta slujbă în care este slăvit Dumnezeu!
,,Totul este săvârşit de la Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt”! (Sfântul Chiril al Alexandriei)
Sfântul Chiril al Alexandriei ne spune că trebuie să avem grijă de tot ce este de trebuinţă şi de nevoie pentru zidirea popoarelor şi ceea ce contribuie spre slava sfintei Biserici, dar, în acelaşi timp, el este mustrător cu aceia care nesocotesc Voinţa Lui Dumnezeu. Căci scris este: „Faceţi evlavioşi pe fiii lui Israel” (Lev. 15, 31). Deci, ca să-l cităm pe Sf. Chiril al Alexandriei: ,,Părinţii mănăstirilor din eparhia Tebaida, bărbaţi evlavioşi şi având vieţuire vrednică de admirat, venind în Alexandria şi întrebaţi fiind de către mine în privinţa stării mănăstirilor de acolo, mi-au spus că mulţi se smintesc din cauză că unii care de curând s-au însurat şi, întocmai ca şi cum ar fi venit din camerele nupţiale, amăgesc pe unii dintre episcopii Lui Dumnezeu iubitori, şi poate că nimeni nu s-a pronunţat pentru dânşii, când se hirotonesc clerici, adică presbiteri. Iar, alţii oarecare, scoşi fiind chiar din mănăstiri ca dezordonaţi, aleargă spre hirotonie şi, făcându-se clerici, intră în aceleaşi mănăstiri de unde au fost scoşi; şi voiesc să aducă jertfa şi să săvârşească toate care sunt obişnuite clericilor şi acestea cauzează că şi unii dintre cei ce îi cunosc pe dânşii nu evită numai adunările bisericeşti, ci se reţin de a se împărtăşi când liturghisesc alţii! Deci, fiindcă, precum am zis, totul trebuie să se facă de către noi spre zidirea popoarelor, şi dacă cineva ar vrea să se hirotonească cleric, să se cerceteze viaţa lui: şi ori de are soţie, au nu; şi cum şi când a luat-o; şi dacă s-a despărţit de ea; şi de este el vreunul dintre cei lepădaţi, sau de către alt episcop de Dumnezeu cinstitor, sau din mănăstire; şi atunci să se hirotonească, dacă se va găsi neprihănit! Că aşa vom păzi atât conştiinţa noastră curată, cât şi sfânta şi cinstita slujbă neprihănită! În acelaşi timp este mai pregătit ca oricând să conlucreze cu Dumnezeu Tatăl, care împarte daruri bune celor care le merită”, concluzionează vestitul teoretician teolog al Logosului îndumnezeit! De aceea, pentru Sfântul Chiril al Alexandriei, Hristos, care S-a arătat pe Sine în zilele din urmă, mai presus de simbolurile şi imaginile Legii, în același timp Arhiereul şi Mijlocitorul nostru, se roagă pentru noi ca om. Şi în acelaşi timp este mai pregătit ca oricând să conlucreze cu Dumnezeu Tatăl, care împarte daruri bune celor care le merită. De altfel, Sf. Apostol Pavel ne-a arătat aceasta mai deplin prin cuvintele: ,,har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Hristos” (2 Corinteni 1, 2).
Pentru Sfântul Chiril, Logosul devine ceva ce nu mai fusese înainte!
Apoi, Hristos Se roagă pentru noi, ca om şi de asemenea se asociază în împărţirea de daruri bune nouă ca Dumnezeu. Pentru că El, fiind un Mare Sfânt Arhiereu, fără de vină şi fără de pată, S-a oferit pe Sine – nu pentru slăbiciunile Sale, aşa cum era obiceiul acelora pentru care era adusă jertfa de ispășire conform Legii, ci, mai degrabă pentru mântuirea sufletelor noastre. De aceea, pentru Sfântul Chiril al Alexandriei, Hristos doreşte ca ucenicii să fie păziţi în stare de unitate prin menţinerea unei asemănări sufleteşti şi o identitate a dorinţei, fiind uniți împreună ca şi cum ar fi în suflet şi duh şi în legea păcii şi a dragostei unul pentru altul. El doreşte să fie legaţi împreună strâns cu o legătură a dragostei nedespărţită, ca să poată înainta la un asemenea nivel de unitate, ca asocierea lor aleasă în mod liber să poată deveni o imagine, un chip al unităţii inerente (naturale) care este concepută să existe între Tatăl şi Fiul. Altfel spus, El doreşte ca ei să se bucure de unitate, care este inseparabilă şi indestructibilă, care nu poate fi atrasă într-o deosebire a dorinţelor de către absolut nimic din ceea ce există în lume sau orice urmă de plăcere, ci mai degrabă, reţine puterea dragostei în unitatea devotamentului şi a sfinţeniei. Şi aceasta este ceea ce s-a întâmplat. Pentru că, aşa cum citim în Faptele Apostolilor, inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una (Fapte 4, 32) şi aceasta este în unitatea Duhului. Aceasta este de asemenea ceea ce Sf. Apostol Pavel însuşi a înţeles când a spus: ,,un singur trup şi un singur Duh” (Efeseni 4, 4). ,,Noi, cei mulţi, suntem un singur trup în Hristos pentru că noi toţi ne împărtăşim dintr-o pâine”! (I Corinteni 10, 17 (vezi Romani 12, 5) şi noi toţi am fost unşi într-un singur Duh, Duhul lui Hristos (vezi I Cor 12, 13). În concluzie, Sfânta Scriptură ne spune că la plinirea vremii, Cuvântul s-a făcut trup şi a sălăşluit printre noi, iar, cei care l-au urmat atunci pe ţărmurile mării şi pe colinele Galileei şi după aceea generaţii după generații de credincioşi evlavioși și mărturisitori din toate timpurile și din toate părțile lumii, au văzut şi încă mai văd şi astăzi Slava Lui, Slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. Căci prin Fiul, care este Slava Tatălui și a Duhului Sfânt, toate făgăduinţele lui Dumnezeu, harul divin, slava nemărginită a lui Dumnezeu, ni s-au descoperit întocmai, prin Lumina Sfintei Treimi, necreată, nematerială, ni s-au arătat în toată strălucirea acesteia. Deci, ca să încheiem reflecţiile Sfântului Chiril al Alexandriei, să spunem că prin Hristos, Dumnezeu S-a înomenit, spre a-L îndumnezei pe om! Tot astfel, cerul coborându-se pe pământ înalţă şi pământul la cer, îngerii se împământenesc, iar oamenii se umplu de lumină cerească! Dumnezeu nu este numai puterea zăvorâtă după gratiile invizibile ale infinitului şi ale eternului, ci este şi puterea ce se coboară până în inima împietrită a ultimului muritor. Asumând umanitatea ipostatic, pentru Sfântul Chiril al Alexandriei, Logosul însuşi devine ceva ce nu mai fusese înainte. Cât de importantă este omenirea, dacă Dumnezeu Însuşi, Îşi modifică existenţa Sa personală pentru noi! Cea mai înaltă năzuinţă a omului este de a se apropia de Dumnezeu! Antropologia creştină este cea mai înălţătoare formă de antropologie, cu omul văzut și înțeles ca o imagine vie, ca icoană a lui Dumnezeu, fiindcă Iisus Hristos este icoana invizibilă, frumuseţea divină, revelată a lui Dumnezeu, făcută vizibilă prin întruparea Cuvântului-Logos!
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
