Un pandur la malul mării

304

bunila (1)În timp ce minerii de suprafaţă se coc pe circuitele de benzi, administraţia şi sindicatele lor s-au întâlnit la o şedinţă de taină, vreme de o săptămână, la malul mării, în staţiunea Cap Aurora. La Cap Aurora, sindicatele au rostuit un aranjament de vacanţă, acolo unde în ultimii 10 ani s-au făcut şi desfăcut toate cărţile mineritului.

Şedinţa este aşa de lungă nu pentru că atât de mari sunt problemele mineritului, care au fost reduse prin ştiinţa şi priceperea lui Ionel Manţog la o zecime din cât l-a lăsat în funcţiune Nicolae Ceauşescu. De ţinut minte că pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, liderii de sindicat erau personaje de decor, nu oameni bogaţi şi importanţi cum sunt astăzi. Şi nu spun acest lucru cu ranchiună, pentru că printre liderii de sindicat mai sunt şi oameni curaţi, care nu s-au pretat să folosească banii amărâţilor ca să se pricopsească ei. Din păcate, pandurul şef, Marin Condescu, cel care exercită o fascinaţie în organigrama sindicală din minerit, nu numai pentru mineri, ci şi pentru angajaţii cu ştate mari de importanţă administrativă, exercită aceeaşi fascinaţie şi pentru candidaţii la preşedinţia României, politizând oarecum până în profunzime voturile din campanii. Cei drept nu-i păcat. Strategia lui Condescu a mai atenuat efectele reformei în forţă făcută dintr-un singur motiv, acela că sub conducerea lui Miron Cozma, minerii au speriat de moarte pe politicieni. Condescu are meritul de a fi dus în Parlamentul României pe amândoi senatorii de Gorj şi vreo doi deputaţi, dacă nu chiar trei. În acelaşi timp, acelaşi Condescu a intuit că Traian Băsescu va fi reales şi s-a dat cu el la prezidenţiale. Din această cauză minerii nu au fost altoiţi la salarii în mod direct pentru că ei nu erau bugetari. Acest miracol se va termina foarte curând pentru că, graţie ordinelor preşedintelui, societăţile se stat cu datorii la buget vor fi scărmănate rău de tot în vara aceasta. Toate bune şi frumoase, numai că la mare au fost uitaţi transportatorii cărbunelui, nişte directoraşi mai mici care nu au fost invitaţi să participe la dezbaterile cu iz de briză marină şi să-şi coacă minţile la soare. Unul dintre liderii de sindicat, om de stânga de altfel, însă foarte rezistent la curăţat, a remarcat acest amănunt minor. Nu vreau să-l dezamăgesc, dar faptul că directorii ECF-urilor din Gorj şi Mehedinţi (adică conducătorii care organizează transportul cărbunelui pe calea ferată) nu au fost invitaţi pentru că SNLO nu are nici o strategie în acest domeniu, adică nu are contracte sigure, nu are beneficiari stabili, cu alte cuvinte nu are viitor. Pentru Gorj acest lucru ar fi fost sfârşitul dacă Traian Băsescu nu ar forţa regionalizarea României pentru că în interiorul regiunilor, vrând-nevrând, micii şefi dispar fiindcă unităţile se comasează, însă liderii de sindicat trebuie să rămână, de data aceasta pe post de martori şi nu de relicve, ale unui stat care se prăbuşeşte.

NOTĂ: Pentru Marin Condescu este important să mai păstreze o formă de economie profitabilă în Gorj, pentru că fără această formă de cotizaţie moare şi fotbalul. În această situaţie, el este primul şi ultimul pandur de după Tudor Vladimirescu care nu poate fi trădat în intenţiile sale. Acest lucru nu se mai poate decât economic. Politic, dacă judeţele vor dispărea, va dispărea şi susţinerea de partid a mineritului şi a fotbalului, precum şi stipendiile oferite tuturor oamenilor de încredere – ca în Liga lui Mitică.

Constantin Bunilă

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here