Liderii de sindicat din Gorj îşi conduc în fiecare zi delegaţii la mitingurile în cascadă, care au intrat în etapa de prozelitism. Spun acest lucru deoarece am văzut pe ecrane un bătrân cu o cârjă în mână pe post de drapel sindical.
Mă mir că preşedintele Traian Băsescu nu vede România infirmă şi că profesorul de Drept, Emil Boc, taie cu abnegaţie alocaţiile adevăraţilor handicapaţi, arătând pisica celor pensionaţi medical nelegitim.
Mă mai mir că liderii din Gorj se duc în faţa mulţimilor pe post de popă şi hoţ, deoarece ei sunt în cele mai multe dintre cazuri şi oameni politici şi agenţi economici şi inspectori financiari. Unii dintre ei pleacă de la sindicate să coordoneze firma care nu mai este a sindicatelor şi pentru că între ei şi manageri există o cârdăşie perfectă, nimeni nu le pune vreo absenţă. Ca treaba să meargă, o mulţime de angajaţi de la stat au al doilea şi al treilea job în timpul programului. Aceştia sunt favoriţii sorţii, care trăiesc relativ binişor pe lângă adevăraţii beneficiari ai harababurii naţionale care provin din clientele politică.
În România, în această toamnă nu se mai dansează Pinguinul, se împinge gardul. Culmea e că şi în aceste mulţimi în mişcare, o grămadă de participanţi dau din coate să ajungă în faţă, la publicitate. Dacă cineva îşi vede chipul pe sticlă, este atât de mulţumit de acest rezultat, încât nici nu va mai participa la a doua revendicare. Vă aduceţi aminte de participarea lui Marcel Hoară, cel bătut cu ouă la marele miting precedent? Dacă Marcel Hoară nu s-a mai dus acolo, participanţii şi-au păstrat ouăle pentru Guvern şi au irosit şansa de a intra în Cartea Recordurilor în calitate de „cei mai precişi aruncători de ouă”.
În tot acest timp, tatăl nostru de la Cotroceni s-a preocupat să ducă naţiunea cu preşul asupra fraudei din Parlament, mult mai evidentă decât o tentativă de viol la o domnişoară. În felul acesta, punctul de pensie s-a stafidit, dar dacă va fi pus la saramură, cu amestec de TVA şi impozite, vom putea solicita, după mitinguri, speranţe de la murat. Aceasta pentru că liderii de sindicat au schimbat tactica, inspiraţi tocmai de hoţia din Parlament. Acum nu mai dau impresia că se înţeleg, ci că vor să dovedească mulţimilor de la miting cine este mai lider decât celălalt. Această întrecere n-are aparent nicio cauză şi, totuşi, dacă PSD a consacrat lideri sindicali precum Miron Mitrea, Ilie Sârbu etc., PDL i-a dat un mandat politic unuia precum Constantin Severus Militaru, care n-a condus niciodată un sindicat mai mare de 500 de oameni. N-ar fi exclus ca pe mulţi dintre actualii lideri de sindicat să-i regăsim în structura Partidului Poporului sau a oricărui alt partid care se va înfiinţa până la alegeri. Vreţi să ştiţi de ce trăim rău? Cei care fac politică, precum şi aceia care fac activitate sindicală, fac de toate, adică pot să facă şi pe ei şi să spună că miroase a parfum.
Constantin Bunilă
