În calendarul ordodox, ca şi în cel catolic, Sfântul și Marele Mucenic Dimitrie, «Izvorâtorul de Mir» este sărbătorit în fiecare an, pe 26 octombrie, când îl cinstim pe unul dintre marii sfinți mucenici, făcător de minuni și tămăduitor, care a arătat că mai presus decât poziţia socială, averile sau funcţiile pe care le poate dobândi un om în această viaţă trecătoare şi marcată de boli şi de pandemii contagioase, mult mai hotărâtoare şi mai proniatoare este credinţa în Dumnezeu, osteneala, râvna şi dăruirea totală pentru viaţa veşnică în comuniune cu Atotputernicul Dumnezeu. Sfântul Dimitrie s-a născut şi a trăit în cetatea Tesalonic (Salonic, în Grecia) la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul celui de-al IV-lea, în timpul împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu (284-305), cei doi fiind cunoscuţi în istorie pentru sângeroasele persecuţii pe care le-au declanşat împotriva creştinilor, în care vedeau un mare pericol pentru stabilitatea imperiului. Sfântul pe care îl prăznuim astăzi, s-a născut într-o familie aleasă, a unui mare dregător şi a primit o educaţie riguroasă bazată pe credinţa creştină, crescând în respect faţă de cele sfinte şi faţă de semeni, în iubirea învăţăturilor creştine şi a virtuţilor pe care Mântuitorul ne îndeamnă să le urmăm cu credinţă şi cu sfinţenie! De aceea, încă de tânăr, Sf. Dimitrie a dobândit multă înţelepciune, ajungând un model de urmat pentru mulţi tineri din vremea sa, fiind înzestrat cu calităţi sufleteşti şi duhovniceşti remarcabile. La o vârstă fragedă, a cunoscut o ascensiune socială, bazată pe admiraţia şi preţuirea semenilor din Tesalonic, ajungând o importantă căpetenie militară, fiind curajos şi viteaz în faptele sale, deoarece, chiar tânăr fiind, a fost numit general al armatelor Tesaliei și proconsul al Greciei de către Maximian Galerius, Cezarul Greciei și al Macedoniei. La un moment dat, însă, credinţa sa creştină avea să stârnească mânia împăratului Maximian, iar, martiriul Sfântului Dimitrie avea să înceapă în momentul în care împăratul a trecut prin Tesalonic şi, în semn de omagiu şi supunere, toate căpeteniile i s-au închinat şi au adus jertfă zeilor la templu, însă, Dimitrie a refuzat acest lucru, ceea ce i-a adus întemniţarea. Supus prigoanei şi chinurilor, Sf. Dimitrie n-a renunţat la credinţă, în ciuda tuturor ameninţărilor, mai ales că la un moment dat, pentru a-i înfricoşa pe cei mai curajoşi dintre creştini, împăratul a organizat un spectacol sângeros în mijlocul Tesalonicului, punându-i pe creştinii pe care îi prinsese să se lupte cu un soldat fioros pe nume Lie, un om de statura lui Goliat din Biblie, astfel că mulţi creştini au fost omorâţi de crudul soldat.
„Şi pe Lie vei birui şi pe Hristos îl vei mărturisi”!
Scrierile apocrife ne spun că unul dintre creştini, pe nume Nestor, a mers la temniţa unde era închis Dimitrie, cerându-i să se roage pentru el, căci se va lupta cu fiorosul Lie şi i-a cerut binecuvântarea celui ce pătimea pentru Hristos, pentru că recunoştea că este un om sfânt, un om al lui Dumnezeu. Cu gândul înalt şi cu privirea spre cer, Dimitrie i-a zis doar atât: „Şi pe Lie vei birui şi pe Hristos îl vei mărturisi!”, iar, Nestor avea să-l biruiască pe Lie, spre uimirea tuturor, precum David odinioară. Când a auzit că Dimitrie este cel ce l-a îndemnat pe Nestor şi l-a încurajat prin binecuvântarea sa, Maximian s-a înfuriat, dând poruncă fermă ca tânărului Nestor să i se taie capul, iar, Sf. Dimitrie să fie omorât, fiindu-i străpuns trupul cu suliţele. Ca printr-o minune dumnezeiască, din trupul Sfântului Dimitrie, care a fost luat şi îngropat cu multă cinste de către creştini, au început să curgă picături de mir frumos mirositor, prin care s-au săvârşit multe minuni şi vindecări, motiv pentru care Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, mai este cunoscut şi ca «Izvorâtorul de Mir», mai ales că trupul sfântului a stat mai mulţi ani într-o catacombă din Tesalonic, până la un moment în care dregătorul Leontie avea să construiască o biserică mare şi încăpătoare, în care moaştele Sfântului au fost aşezate cu multă cinstire.
De această zi sunt legate o mulţime de tradiţii şi obiceiuri!
Ziua de astăzi, mai este numită popular «Sfântul Dumitru» sau «Sânmedru» (Sâmedru), când săvârşim Sfânta Liturghie, de această zi fiind legate o mulţime de tradiţii şi obiceiuri, deoarece, acum se desfrunzeşte codrul şi se usucă toate plantele.
Există şi o excepţie: de Ziua Sfântului Dumitru, înfloresc dumitriţele, denumirea populară a tufănelelor, ultimele flori ale anului, mici ca dimensiuni, colorate în roşu-ruginiu sau vişiniu-putred, cu mirosul iute-înţepător, inconfundabil. Tot în această zi există credinţa că aerul cald intră în pământ şi gerul începe să-şi facă apariţia. În unele zone, mai ales în cele montane, în ajunul Sărbătorii se aprind focuri, peste care sar copiii pentru a fi sănătoşi tot anul. De asemenea, focul alungă fiarele şi încălzeşte morţii, iar, după stingerea focului există obiceiul ca ţăranii să arunce un cărbune în grădini, păşuni şi livezi pentru a aduce rod bogat în anul următor. Se mai spune că focul din ajunul praznicului aduce protecţie, purificare şi ajutor pentru căsătorie, iar, toate tradiţiile care sunt legate de foc în ajunul sărbătorii de Sf. Dumitru poartă numele de «Focul lui Sâmedru» (sau Sumedru). În încheiere, merită să precizăm că în tradiţia românească, Sfântul Dumitru este patronul păstorilor, astfel că în această zi ciobanii află cum va fi iarna, iar, tot legat de vreme, se spune în popor că dacă de Sfântul Dumitru este vreme aspră, iarna va fi bună, iar dacă vremea este blândă, toamna va fi lungă şi frumoasă. În anumite zone ale ţării, ţăranii îl cinstesc pe Sfântul Dimitrie drept cel ce a dat oamenilor vinul, folosit la Sfânta Împărtăşanie. În tradiţia populară, care prea puţin se mai păstrează, se consideră că ziua Sfântului Dumitru este o zi a soroacelor, fiindcă se terminau învoielile încheiate între stăpânii oilor şi ciobani, de unde şi spusa că «la Sân-George se încaieră câinii, iar la Sâmedru se sfădesc stăpânii», oamenii de la ţară spun că în ziua de Sfântul Dumitru se dă de pomană grâu fiert cu unt, lapte sau brânză, iar, în Oltenia, mai ales în Gorj, există credinţa că numai cine respectă toate tradiţiile sărbătorii va fi protejat de necazuri, primejdii şi de lupi!
Preot IOAN VODISLAV, Parohia Pojogeni, GORJ
