România, afectată grav chiar din interiorul unor structuri instituţionale ale statului

66

Înaintea, dar mai ales după aderarea României la NATO  şi UE, noii stăpâni comandă iar autorităţile  de la Bucureşti execută fără şovăire. Nu mai contează şi părerile românilor, mai cu seamă că orice schimbare de macaz de la cutumele democraţiei, cu trimitere  specială  la libera exprimare  a opiniilor, se potriveşte  ca o mănuşă şi pentru  cei ce conduc  astăzi România, încălcându-se  prin abuzuri de putere  Constituţia  şi legile ţării.

Şi este dureros să vezi cum se năruie  speranţele  neamului  românesc ce a dat tributul  de sânge  şi în decembrie 1989, pentru ca viaţa lor, a copiilor  şi urmaşilor acestora să se schimbe  în mai bine după prăbuşirea  regimului comunist. Pentru că încet, dar sigur, cei care au preluat puterea aveau, la rândul lor, să-şi arate  colţii, îngenunchind iarăşi poporul.
Că aşa stau lucrurile,  avem în faţă  realităţile  de zi cu zi, iar când «apele se agită»  scoţând la iveală incompetenţa, lăcomia, necinstea  şi reaua-credinţă a celor ce au aruncat ţara  în hăul sărăciei, atunci se poate vedea şi adevărata faţă a democraţiei  de paradă, în spatele căreia moliile marii corupţii şi chiar a crimei organizate distrug fără milă, patrimonial  şi avuţia naţională, paradoxal, ravagiile provocate  fiind susţinute  şi protejate   de cei ce au puterea  în stat. Desigur, în România au fost create pârghiile necesare prin insituţiile de forţă,  menite să  vegheze la aplicarea  legii,  şi anume justiţia, serviciile secrete, DNA, ANI, CNA, etc., presupunând şi decizii pe măsură la abuzurile şi ilegalităţile  făcute, indifferent  de aria şi locul lor de provenienţă sau de   hramul pe care-l poartă. Numai că una-i una şi alta-i alta,  de vreme ce interesul politic afectează  mai  mult decât oricând  demersurile  şi  deciziile justiţiei, şi nu numai. Cel puţin,  în  ultimii 10 ani, justiţia  dar şi celelalte instituţii ale statului sunt grav  perturbate de existent unui regim politic  autoritarist, fiind extrem de dificil, dacă nu imposibil a  mai fi apărat  adevărul şi spiritual  de dreptate în România. Altfel spus, legea nu  se mai aplică  la fel pentru toţi, ci discriminatoriu  şi abuziv,  după cum se  declanşează  butonul de  comandă de la Palatul Cotroceni.
Practic, România s-a reîntors la regimul de tristă amintire, când  în luarea  unor hotărâri judecătoreşti trebuia să se ţină seama de «recomandările»  celor ce deţineau puterea. Or, este inadmisibil  să vezi şi astăzi cum curg condamnările  din toate direcţiile posibile,  cu excepţia  uneia,  unde acţionează  grupurile de interese politice şi obscure  din prejma preşedintelui Traian Băsescu. Şi se-ntâmplă  toată această  prigoană  şi campanie  de persecuţii şi epurări  a adversarilor politici, chiar cu sprijinul  tacit al PE  şi PPE, la care,  din păcate,   o bună parte  din procurorii şi judecătorii  din sistemul justiţiei  acţionează. Altfel, cum se explică faptul că la DNA zac în sertare  sute de sesizări şi plângeri penale trimise de către Guvernul României, vizând fapte grave de corupţie din timpul regimului Băsescu – Boc – PDL, când economia naţională, bugetul pubic dar şi fondurile  europene alocate au fost prăduite  cu peste 7 miliarde de euro. Iar, când o bună parte a mass-media caută să dea  în vileag toate  aceste furăciuni, argumentând  nelegiuirile în numele dreptului la libera exprimare,  atunci i se pune  căluşul  în gură,  adică o altfel de cenzură,  mai mult decât  atât,  este şi sancţionată pentru aşa-zisele «ştiri prefabricate».
Altfel spus, CNA-ul  vine şi completează  aria de acţiune  a DNA  şi ANI, urmând la rândul său aceleaşi anume indicaţii pentru contracararea incomozilor  mafiei politice din România. Desigur, nu pledăm nici pentru  apărarea infractorilor care fac  atâta rău statului român şi nici a presei de can-can, cu ziceri scandaloase şi fără acoperire. Dar nici nu poţi să transformi peste noapte în stil de campanie stahanovistă, România într-o ţară  de puşcăriaşi, aşa din capriciu şi răzbunare sau pur şi simplu  la comandă venită  din afară. Adică, vezi Doamne, cum în România, regimul Băsescu, în jurul căruia mişună actele de corupţie, se luptă (!) cu marea corupţie. Şi sunt atâtea cazuri de condamnări pătimaşe şi fără noimă, încât CEDO a anulat hotărârile  judecătoreşti  date aiurea, pentru care statul român  a plătit  din 1990 încoace sute de milioane  de euro despăgubiri, doar pentru că unii judecători şi procurori, ghidaţi tendenţios,  nu şi-au onorat profesionist şi cinstit  meseria. Atunci,  de ce să plătească  statul şi până la urmă amărăşteanul  român  pentru  o decizie incorectă şi nu cei ce cercetează  şi dau hotărâri  judecătoreşti  nedrepte, servind  anumite interese, fabricând sau acoperind infracţiuni ? Sau de ce,  teribiliştii din justiţie, subordonaţi  şi controlaţi  direct de la palatul Cotroceni nu vor să vadă  şi să cerceteze, bunăoară,  jaful mafiei din procesul retrocedărilor, decapitării fondului  forestier, abuzurilor  cu nemiluita din sistemul de sănătate (cazul Duţă) şi din Poşta Română, decapitării Patrimoniului naţional şi matrapazlâcurile de la ANAF, etc.? Pe de altă parte,  de ce nu se  doreşte a se descoperi  de unde au provenit  sutele de milioane  de euro- bani negri  aruncaţi  în campaniile electorale şi modul  în care au reuşit «sponsorii»  să-şi recupereze cu vârf şi îndesat contribuţiile prin contracte  mănoase, supraevaluate  cu  statul român.
Până la urmă,  am ajuns  ca în România  câinele să fie mai protejat  decât fiinţa umană, adică  degeaba Constituţia prevde obligativitatea autorităţilor  de a  garanta cetăţenilor condiţii  decente de viaţă. Dar, oare cine mai respectă Legea fundamentală, când însuşi preşedintele ţării  o încalcă  după  bunul  plac,  iar de la el  în jos Dumnezeu cu mila. Iar când, bunăoară,  realizatorii de emisiuni RTV, sau unii jurnalişti  din presa scrisă, atrag atenţia asupra  unor stări de lucruri ce nu sunt normale, pe făgaşul lor  atunci imediat,  umflân-du-se  ficatul în ei de supărare, privilegiaţii regimului, plătiţi generos  din bani publici  trec la represalii şi în special  la amenzi,  atât de mari  încât  celui sancţionat  nu-i ajunge simbria  pe un an de zile pentru a-şi achita amenda. Păi, în Occident  sau în America, unde se zice că democraţia este la ea acasă, dar şi respectarea legii de către toată lumea, formatorii  de opinie nu ţin cont, şi critică cu vehemenţă  pe cei ce abuzează  şi încalcă legea,  indiferent  că sunt conducători,  demnitari, instituţii publice, etc. Pe când la noi, ori trage  tot  nevinovatul ponoasele,  sau cel ce îndrăzneşte să scoată la iveală  şi să critice ilegalităţile  din sistem, sunt  atacaţi  într-un stil  mârlănesc – marca Traian Băsescu, deşi până la urmă  şi polemica face parte  din dreptul  oricărui individ  la libera exprimare. În plus, să fi ajuns România o ţară de infractori, de vreme ce zilnic asistăm la acelaşi circ cu  mascaţi al DNA-ului  şi trimiteri  în judecată   pe bandă rulantă? După cum, interceptarea  şi ascultarea  telefoanelor  românilor  a redevenit  obişnuită de modă veche a statului poliţienesc, unde  o convorbire telefonică privată înseamnă  de fapt  un joc  de invective  şi scenarii  de cercetare  penală  şi de trimitere  în judecată o aşa-zişilor infractori. Chiar mai mult  decât atât, se mulează adeseori sentinţa pe astfel de prejudecăţi, «analitice»  şi nu  pe fapte  îndeajuns  verificate.
În fine, nu putem  să fim de acord nici cu acel   tip de jurnalism  lipsit  de rigoare şi de eleganţa argumentelor  aduse în discuţie, după cum  oricine  încalcă legea  trebuie pedepsit exemplar. Dar de aici şi până la a impune sancţiuni  şi oprelişti  de tot felul, doar  pentru  că îţi exprimi  opinia, înseamnă  că tot despre o reîntorcere  la cenzură  este vorba. Şi pentru  că cei ce conduc sau  guvernează, dar şi justiţia,  având  la ei pâinea  şi cuţitul, caută să neutralizeze prin tot felul de dedesubturi  emisiunile sau pe cei  ce dau în vileag în primul rând  marile acte de corupţie  ale mafiei  ce roieşte  în jurul  clasei politice,  dar  mai  ales în preajma  celor ce deţin  puterea, fie şi vremelnic în  România. Aşadar,  mărturisind doar  despre  câteva  din clişeele  realităţilor  noastre  româneşti, poate  că vom  reuşi  a înţelege  vreodată  că pentru a preîntâmpina cât de cât întâmplări nefericite din societatea românească, rămân obligatorii ca prioritate educaţia şi  mentalitatea  noastră umană,  din păcate,  foarte  puţin conturate, atât  individual  cât şi  colectiv.  Iar  în această privinţă, multă dreptate avea Kant care spunea că: «avem la îndemână  modele bune şi rele,  din care omul poate să aleagă». Într-adevăr  le găsim pretutindeni, în şcoală, familie, credinţă, politică, (o mare târfă !) în media,  din  păcate  şi în dezmăţul şi în golăniile străzii, cârciumii, etc. Numai  că,  e foarte important  ce model vrei să tragi la xerox,  croindu-ţi  într-un fel sau altul  viaţa într-o societate atât de buimacă şi nedreaptă. Iar  pentru România  toate aceste turbulenţe egoist-comportamentale  se dovedesc  iată,  extrem de nocive pentru o reaşezare a acestuia  pe  făgaşul  normal.
Vasile Irod

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here