A şasea ediţie a Festivalului Daco-Roman DRUBETA, desfăşurat recent în oraşul de pe malul bătrânului Danubius, a prilejuit o veritabilă întoarcere în timp unde asociaţiile de reconstituiri istorice invitate au prezentat veritabile crâmpeie din viaţa strămoşilor noştri celor ce au dorit să fie chiar şi pentru câteva minute în lumea triburilor geto-dace ori a legiunilor romane din acele vremuri.
Iată în continuare unul dintre momentele sociale ce se desfăşurau în acea perioadă reconstituite în baza legendelor, precum şi a interpretărilor de excepţie a membrilor asociaţiilor de reconstituiri istorice prezente la eveniment.
Vechii locuitori din spaţiul carpato-danubiano-pontic erau prezenţi pe un munte sacru numit Kogaion, neidentificat astăzi cu precizie, dar asupra căruia planează mai multe ipoteze manifestare din care ne putem da seama despre complexitatea raporturilor militare și sociale din acea perioadă.
La începutul verii când luna se arăta plină locuitorii dintre Tisa, Damastru, Visio şi Donaris se adunau la Pestera Sacră a lui Zalmoxis de pe muntele Kogaion unde avea loc Marele Sfat al Înţeleptilor. Veneau cu acest prilej locuitorii şi conducătorii acestora, negustori, agricultori, meseriaşi şi nu în ultimul rând locuitori ai ţinuturilor vecine care umpleau locul 
destinat corturilor, carelor cu covirtir şi colibelor de tot felul. Sfatul dura 5 zile şi pe lângă rolul de a soluţiona problemele apărute era şi locul unei intense activităţi comerciale.
În prima zi a sfatului se dezbăteau neînţelegerile majore între comunităţi şi se dădeau hotărâri de pace ori război. A doua zi era rezervată neînţelegerilor mai mici ale oamenilor, ziua a 3-a şi a 4-a erau socotite zile de târg unde se vindeau şi cumpărau tot felul de produse, iar ziua a 5-a era rezervată întrecerilor războinice.
Locul ales pentru Marele Sfat se afla în nordul Peşterii Sacre din apropierea unor formaţiuni de calcar roase de vânturi şi mâncate de ploi ce închipuiau un convoi care urca muntele. În cadrul acestor formaţiuni se înălţa Stânca Zeului ce era poziţionată deasupra peşterii şi de unde starostele înţelepţilor făcea cunoscute hotărârile sfatului, hotărâri ce nu mai puteau fi contestate.
Frăţia Tinerilor Lupi veghea ca toate evenimentele să se desfăşoare după rânduială şi fără tulburări. Tinerii Lupi reprezentau o organizaţie de temut, învăţaţi cu greul şi pricepuţi la toate. Fiecare ţinut îşi avea confreria lui condusă de un Lup Cenuşiu, la rândul lor Lupii Cenuşii se subordonau Lupului Negru iar acesta era subordonat numai Marelui Preot de la Templul lui Zalmoxis. Titlul de membru al Frăţiei Tinerilor Lupi era râvnit de către toţi tinerii 
din acea perioadă, iar cei ce doreau să intre în organizaţie trebuiau să îndeplinească o multitudine de condiţii dintre care cele mai importante erau să vâneze cu suliţa şi toporul ursul, cerbul şi zimbrul, să trăiască în pădure o lună în apropierea unei familii de lupi unde să le cunoască şi să le imite obiceiurile, să desţelenească şi să semene un loc de 10 stânjeni, să străbată toate hotarele ţinutului său, să fi fost căpetenie de căluşeri şi multe altele.
La Marele Sfat se prezenta Lupul Negru însoţit de cei doi căpitani ai săi, unde întindea însemnele Confreriei şi bâta-steag Marelui Preot pentru binecuvântare.
Cultul animalelor sălbatice era reprezentat şi în cazul ursului căruia i se atribuiau puteri magice. Se credea că părul de urs apără de sperietură şi ameţeală. Femeile gravide dormeau pe o blană de urs, iar la naştere copilului i se da o linguriţă de untură de urs 
pentru a rezista prezicerilor ursitoarelor. Oamenii purtau la gât amulete din dinţi de urs, obicei moştenit din paleolitic pentru a putea umbla prin păduri şi munţi fără frică. Ursul a fost considerat principalul animal cu puteri magice din spaţiul carpato-danubiano-pontic însuşi Zalmoxis se spune că la naştere ar fi fost învelit într-o blană de urs în limba tracă pielea de urs denumindu-se zalmos.
În zorii celei de-a 6-a zile, oamenii plecau spre ţinuturile lor după ce se soluţionaseră neînţelegeri, se făcuse negoţ, se legaseră prietenii, auziseră poveşti din locuri îndepărtate, iar magii făcuseră horoscoape şi ghiciseră viitorul.
Mugurel Petrescu
