Despre cererea partidelor istorice – PNŢCD şi PNL – la care FSN-ul lui Ion Iliescu, strâns cu uşa în legătură cu Marea Învălmăşeală din 89, conţinută în acel păgubos „retitutio in integrum”, neagreată de Ungaria, fosta Cehoslovacie şi Bulgaria, dintre ţările ex-comuniste, în domeniul agriculturii am mai scris. Frauda din fostele IAS-uri, CAP-uri, AGROMEC-uri şi fărâmiţarea terenurilor ne-au adus în situaţia de importatori de produse agricole.
Şi cu recuperarea fostelor proprietăţi imobiliare s-a greşit, până acum, imens. Actualul Cabinet Ponta s-a decis să rupă pisica în două şi este pentru prima oară când şi-a asumat răspunderea pe o lege atât de importantă. Legea Retrocedărilor, prin care Guvernul Ponta îşi asumă răspunderea pe legea restituirii proprietăţilor imobiliare. Prin aceasta, primul ministru, Victor Ponta, a cerut ieri Parlamentului României să se combată un fenomen infracţional destul de grav, dacă nu chiar de maximă gravitate, ce a apărut în ultimii ani în România. Apariţia şi proliferarea samsarilor imobiliari va fi astfel stopată.
Iar aceşti samsari imobiliari au comis în mod clar, organizat, cu foarte multe complicităţi – la mai toate nivelurile -, poate cea mai mare fraudă adusă bugetului României de după 1989. Nu doar procese aparent mărunte, dar civile, cu decizii strâmbe ale unei Justiţii oarbe au condus la rejudecarea acestora la Curtea Internaţională a Drepturilor Omului – CEDO -, prin care România a fost obligată la plata unor sume imense – în valută – către cei nedreptăţiţi de justiţia din ţară.
Aşa nu se mai putea, iar primul ministru, Victor Ponta, ca om al legii, a priceput cel mai bine cât de importantă este existenţa unei Legi a Retrocedărilor. Care să respecte prevederile Uniunii Europene, ale Comisiei Europene şi, cu siguranţă, inspirată din legile similare ale altor ţări membre ale UE.
Neavând de ce să se ferească, în discursul său din faţa camerelor reunite ale Parlamentului României, premierul Victor Ponta a recunoscut că textul actualului act normativ, asumat de Guvern în Parlament a fost agreat şi de Curtea Internaţională a Drepturilor Omului (CEDO). Ba chiar CEDO s-a plâns că, în ultimii 20 de ani, a avut pe rol un număr neobişnuit de mare de dosare ce vizau retrocedări frauduloase sau neortodoxe din România şi a reclamat faptul că aceste dosare imense ca număr îi blocau şi afectau activitatea.
La ora închiderii ediţiei nu cunoaştem rezultatul votului parlamentarilor români, dar nu avem dubii asupra corectitudinii Legii Retrocedărilor şi nici asupra faptului că această lege a fost votată. Şi chiar va fi promulgată.
Ion Predoşanu
