Marea brambureală din politica românească

365

Cu o clasă politică postdecembristă încropită pe interese de grup și nu pe doctrine ideologice, România suportă greu tembelismele de clan, iar ce se întâmplă în ultima perioadă pe scena vieții publice, năruindu-se orice speranțe de a găsi calea spre normalitate a societății românești, a anulat și ce a mai rămas din credibilitatea cetățenească în partidele politice, fie ele la putere sau în opoziție. Degringolada este generală, scotându-se la iveală tâmpenie după tâmpenie și mizerie după mizerie, raportându-ne bunăoară aici și la ultima șansă pe care electoratul român i-a dat-o PSD-lui în a rândui (conform promisiunilor făcute în campanie!) mai bine și cu folos treburile țării. Din păcate, nu a fost să ne fie mai bine, ci dimpotrivă acest partid, împreună cu aliații din coaliție (ALDE), se joacă de-a-guvernarea, dar și cu nervii românilor, mai mult, pentru a putea să se înscrie în Charta “prostiei omenești”, s-au străduit din răsputeri pentru a-și demite prin moțiune de cenzură propriul guvern (din motive aiuritoare), la doar 5-6 luni trecute de la alegerile parlamentare. Practic o stupizenie, care avea să arunce țara în criză, iar de aici o evidentă stagnare în aplicarea programului de guvernare și mai mult decât atât. După cum, întreaga brambureală și fracțiunile din interiorul acestui  partid bântuit de interese personale meschine a sporit și rata neîncrederii populației în această formațiune politică, dar mai ales în cei care dirijează neînțelept acest partid. Acum, ce se va întâmpla după noua  investitură de guvern PSD- ALDE rămâne de văzut, deși se pare că în continuare starea pentru binele public și normalitate încă se lasă așteptată, fiind destul de dificil a se găsi soluții, în primul rând, pentru creșterea economiei într-un ritm sustenabil. Iar dacă se va reuși, atunci amăreșteanul român va avea parte și de prosperitate, așa cum au grăit social-democrații noștri?Cu o clasă politică postdecembristă încropită pe interese de grup și nu pe doctrine ideologice, România suportă greu tembelismele de clan, iar ce se întâmplă în ultima perioadă pe scena vieții publice, năruindu-se orice speranțe de a găsi calea spre normalitate a societății românești, a anulat și ce a mai rămas din credibilitatea cetățenească în partidele politice, fie ele la putere sau în opoziție. Degringolada este generală, scotându-se la iveală tâmpenie după tâmpenie și mizerie după mizerie, raportându-ne bunăoară aici și la ultima șansă pe care electoratul român i-a dat-o PSD-lui în a rândui (conform promisiunilor făcute în campanie!) mai bine și cu folos treburile țării. Din păcate, nu a fost să ne fie mai bine, ci dimpotrivă acest partid, împreună cu aliații din coaliție (ALDE), se joacă de-a-guvernarea, dar și cu nervii românilor, mai mult, pentru a putea să se înscrie în Charta “prostiei omenești”, s-au străduit din răsputeri pentru a-și demite prin moțiune de cenzură propriul guvern (din motive aiuritoare), la doar 5-6 luni trecute de la alegerile parlamentare. Practic o stupizenie, care avea să arunce țara în criză, iar de aici o evidentă stagnare în aplicarea programului de guvernare și mai mult decât atât. După cum, întreaga brambureală și fracțiunile din interiorul acestui  partid bântuit de interese personale meschine a sporit și rata neîncrederii populației în această formațiune politică, dar mai ales în cei care dirijează neînțelept acest partid. Acum, ce se va întâmpla după noua  investitură de guvern PSD- ALDE rămâne de văzut, deși se pare că în continuare starea pentru binele public și normalitate încă se lasă așteptată, fiind destul de dificil a se găsi soluții, în primul rând, pentru creșterea economiei într-un ritm sustenabil. Iar dacă se va reuși, atunci amăreșteanul român va avea parte și de prosperitate, așa cum au grăit social-democrații noștri?Este adevărat că PSD-ul este singurul partid care ajuns la guvernare, a promovat măsuri de protecție socială, diminuând, în special prin creșteri salariale și de pensii cât decât gradul de sărăcie din România. Același lucru îl face și în prezent prin programul de guvernare, ceea ce nu s-a întâmplat vreodată cu partidele de dreapta, din contră, acestea, ajunse la cârmuire (vezi guvernarea Băsescu-Boc-PDL) au tăiat salarii și pensii, plus alte prevederi antisociale care au accentuat și mai mult povara  majorității populației, protejându-și și servindu-și în schimb clientelele de partid și altor grupuri cu interese oculte. De altfel, în ultima vreme în România politică nu mai este făcută de oamenii politici, ci de instituțiile de forță subordonate unor cercuri și personaje străine cu afaceri obscure, românii ajungând astăzi în situația de a fi supuși și umiliți în propria lor țară. De aici și această permanentă instabilitate internă și o cvasi-totală neîncredere în formațiunile politice, la care și o serie de canale media au partea lor de vină, răstălmăcind curente de opinie false, în functie de politica editorială a patronilor de presă, evident în direcția compromiterii unor partide sau lideri politici, în funcție de alte interese meschine.Dar să lăsăm PSD- ul cu bunele și relele sale, aruncând o privire critică și spre partidele autodefinite a fi de dreapta, chiar dacă scuturate bine, îți dai seama că sunt departe de ceea ce presupune o doctrină de centru- dreapta, mulți dintre dreptaci parați neavând habar ce înseamnă o doctrină și un partid de dreapta, în schimb s-au aciuit sau au migrat într-acolo din motive ușor de înțeles. Altfel, mult puțin cât au fost la guvernare, cei din actuala opoziție, astăzi iarăși buni de gură, au însemnat la rându-le o catastrofă pentru țară. Bunăoară PNL-ul, condus mai nou de guralivul româno- maghiar Ludovic Orban (și unul dintre cei mai slabi miniștri liberali la Ministerul Transporturilor), este colorat mai degrabă în portocaliul pedelisto- băsescian care mai bine de zece ani a fost un blestem urât pentru România. Și asta, în vreme ce liberalii adevărați au fost târâți prin prin tribunale și pușcării pentru acuze penale închipuite. De ce și cine avea interesul compromiterii liberalismului neaoș-românesc? E limpede, iar oamenii onești cunosc bine și în această privință manevrele lui T. Băsescu și a binomului SRI-Justiție, pentru ca acum individul-sasiu, să se dea de “ceasul morții” și să facă pe nevinovatul pentru atrocitățile comise, aruncând  cu aceleași vorbe grele de mitocan la adresa justiției și în special a capilor instituțiilor de el moșite în mandatele de președinte al României. Totuși, PNL-ul rămâne principalul partid care poate acoperi zona dreptei românești, dar cu o condiție, adică a-și face ordine în propria ogradă, debarasându-se, în primul rând, de specimenele compromise de pe vremea tandemului Băsescu-PDL (și partidul este necredibil în fața electoratului cu politicieni de teapa – Raluca Turcan, Anastase, Boagiu etc). Pe de altă parte, nu poate fi vorba de o relansare liberală în politica românească, câtă vreme situația în acest partid este încă neconfortabilă, atât în privința organizării interne, cât mai ales a unui program de guvernare viabil, în condițiile în care s-ar ivi ocazia unei rotații putere-opoziție. Or numai a scoate mereu din gură ocara anti-PSD, fără a veni și cu soluții pentru o mai bună rânduiala a țării, asta nu înseamnă altceva decât o gargară ieftină și, din păcate, aceeași  proverbială incompetență și neputință, bineînțeles clamată prin demagogie. Iar dincolo de lipsa de proiecte pentru țară și de oferte privind resursele umane, pe fondul prelungit de criză din acest partid, nu le mai rămâne probabil liberalilor decât pozele de campanie penibilă prin țară ale plimbărețului L. Orban, cu maimuța în brațe, altfel spus, un circ grețos afișat de astfel de lideri politici. Cât despre alte formațiuni politice ce să mai povestim, bunăoară despre un USR (Uniunea Salvați România), care este departe de a fi un partid, practic o grupare haotică de indivizi- fără identitate, doctrină și program politic, dar care speculând emotiv tragedia de la “Colectiv”, dar și cu un sprijin dubios al unor ONG-uri finanțate din afară, s-au trezit strecurați prin vot în Parlamentul României. Aici se umplu de ridicol prin abordări aiuritoare, iar liderul lor Nicușor Dan, când a văzut că pentru el pălăria politicii este prea mare, a forțat demisia din fantomaticul partid, chiar la scurt timp după realegerea sa în fruntea entității de el create, în prezent și în toiul unor necontenite scandaluri interne. De altfel, este greu de crezut că USR-ul va rezista prea mult pe eșicherul politic românesc, căci după cum se conturează (i)legitimitatea acestui partid, existența sa în viața publică este la fel de efemeră, precum odinioară și astăzi, alte formațiuni politice-balama: PUNR, APR, PRM, PLD, UNPR, P.P., PMP. Din păcate, și PNȚCD-ul a dispărut fiind și singurul partid care a clacat, încăpățânându-se să promoveze o politică tradiționalistă, bazată pe idealuri și principii autentice, naționalist- țărăniste. În fine, nu putem să trecem cu vederea cele întâmplate pe scena golașă a dreptei românești, reamintind și de exuberanța iohannistă, de după cazul extrem de dramatic de la “Colectiv” (caz încă neelucidat de justiție! și aducerea la palatul Victoria a unui guvern tehnocrat impus și condus de enigmaticul Dacian Julien Cioloș, acesta însuși surprins de cacealmaua oferită, declarând și acum că ”au ajuns la  guvernare fără să fie pregătiți pentru asta”, dovadă fiind penibilitatea lor în proasta rânduiala a treburilor țării. Iar când este vorba despre brambureala aceasta permanentă de pe scena politicii românești, nu putem să trecem cu vederea și implicarea ocultă a unor “servicii” și cozi de topor binevoitoare pentru alții și toxice pentru țară, de asemeni trusturi de presă, care mai degrabă dezinformează populația, în special pe cei dependenți de astfel de canale media. Mai exact, sunt la mijloc pe aceste segmente de presă interese la fel de obscure, indivizi și realizatori cu orientări de diferite culori politice, care pedalează pe minciuni și manipulări mascate, întreținând zilnic, în special prin” bârfăriile “ TV, o atmosferă de înveninare, nu de armonie cetățenească și civilitate. Or, asta ne mai trebuie, să aruncăm mereu gazul pe focul mohnit al disputelor și dihoniei interne, aniversarea Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, găsindu-ne ca națiune mai dezbinați decât oricând. Iar cât privește această brambureală din politica românească, ea se reflectă din păcate, în haosul și instabilitatea ce macină țara noastră de ani de zile în toate domeniile de activitate. Și cei care suportă tot mai greu povara incompetenței, inabilității și relelor credințe a celor care dirijează prost treburile țării sunt milioanele de români, loviți tot mai mult de crize de tot felul, de necazuri și o sărăcie lucie. Uite așa, ne-am pierdut speranța în mai bine și mai grav cu teama pentru ziua de mâine, în vreme ce bogătanii furtangii care de peste un sfert de veac s-au cocoțat, adeseori ilegal pe ierarhiile puterii în România fac și desfac pentru ale lor interese mârșave și încă se mai înfruptă nesătui de lăcomie, precum lipitorile și din amarul de resurse ce au mai rămas în biata noastră țară. Apoi, ne mai mirăm că batem pasul pe loc și chiar mai mult decât atât, stând de ani de zile la subsolul Europei, umili și cu mâna-ntinsă, puși în postura de a deveni chiriași și slugi pentru alții în propria noastră țară. Și atunci, pentru cei care își bat joc de această țară și de acest popor să nu te revolți, sau vorba marelui nostru poet M. Eminescu care clama în versurile lui binecunoscute: “Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei/Să-i împarți în două cete, în smintiți și în mișei/Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni/Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni…”.
Vasile Irod

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here