Iubiţi-vă şi după Dragobete, indiferent de fandările politice!

158

foto predo 2Atmosfera din viaţa politică românească nu-i chiar câtuşi de puţin liniştită. Fandările de la stânga la dreapta sunt mai numeroase decât oricând. Inclusiv dezertările scabroase, de la un partid la altul, atâta timp cât legea electorală ba e proastă ba nu-i respectată.

Cazul fabricării, de mai anii trecuţi, a UNPR este elocvent. Iar dacă omul se mai schimbă şi devine mai delicat, mai flexibil precum liderul PSD, Victor Ponta, iar nu-i bine. După unii comentatori.

Credinţa strămoşească ne îndeamnă să ne iubim aproapele. Nu doar cel de lângă noi, ci şi pe acela politic. Ca unul care-am fost în casa răposatului om politic Ion Raţiu, pot să-l respect şi să-l regret şi după moarte. Având şcoala democraţiei britanice, deşi ţărănist, Ion Raţiu – ţărănistul – declara că el înţelege să se bată şi pentru ideea adversarului său politic. Ceea ce nu fac epigonii lui Nicolae Ceauşescu, ajunşi slugoii lui Ceauşescu al II-lea. În fond, fiecare piere pre limba lui. Chestiune valabilă şi pentru Crin Antonescu. De remarcat că nu numai de la instituirea grevei parlamentare a USL, ci şi din sesiunea parlamentară din toamna trecută, liderul PNL, Crin Antonescu, avea frecvenţă Zero! La şedinţele Parlamentului, bineînţeles. Schimbări de amiciţii, schimbări de atitudine şi chiar construcţii de noi alianţe politice – în avantajul formaţiunilor şi, mai ales, al poporului – au fost şi mai sunt încă perfect posibile. Cu dragoste de adevăr şi de interesul tuturor, adică al locuitorilor României. Ce bine ar fi ca fiecare să-şi facă treaba la un nivel cât mai ridicat, acolo unde se pricepe el mai bine. Iar discuţiile dintre oameni – fie ei şi oameni politici – să se realizeze cu răbdare şi multă preocupare pentru binele tuturor. La noi, au mai fost proteste şi mitinguri. După Dragobete, primăvara este mult mai aproape de noi. Să ne iubim unii cu alţii nu numai în zilele de Dragobete. Cam una pe an. Îndemnul ar fi să ne iubim tot timpul iar ţara să fie o adevărată familie. Căci şi în aproape orice familie mai sunt certuri. Care apropie de cele mai multe ori. Pentru scopuri comune. Creşterea economică şi bunăstarea populaţiei. Mai ieri, Comisia Europeană ne-a scăzut procentul de creştere economică scos din căciulă, precum un prestidigitator, de fostul premier Emil Boc. Situaţia nu-i roză. Şi atunci la ce-ar folosi certurile dintre Opoziţie şi Putere. Se pot contrazice, cât îi hăul, vorba ardeleanului. Dar decent şi cu respect. Cu dragoste de alegători. Că doar e an electoral. Portocaliii n-ar face rău să se gândească bine la soarta PNŢ-CD. Numai ţărăniştii au mai fost inflexibili ca ei. Şi ca ţărăniştii o s-o păţească de nu-şi schimbă radical poziţia. În Parlament şi-n viaţa politică a anului 2012!

Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here