În zilele acestea, bancherul cu pantofii rupţi, Franks de la FMI, ne-a ţinut fel şi fel de prelegeri orb, bazându-se pe faptul că poporul sărac de avere este sărac şi cu duhul economiei, şi nu a greşit. De ce au făcut-o şi el şi Băsescu?
Aceasta este o întrebare care trebuie explicată. Franks avea interesul să nu fie acuzat că nu a dezvăluit hoţia şi a făcut-o; Băsescu avea nevoie să-i arunce lui Emil Boc un colac de salvare şi să-i dea asigurare că nu va fi trimis în puşcărie de cei care îi vor urma la guvernare.
Şi Traian Băsescu a avut dreptate, pentru că anxiosul Emil Boc poate sfârşi grav din cauza stresului. El, care aşteaptă ca puicuţele de partid să-i aducă voturi prin politica mondenă care se întâmplă la Guvern, ar putea fi repudiat ca ultimul om dacă, de undeva din decor, câinele Vasile va lătra pentru Blaga. Săptămâna viitoare vom şti câţi bani mai face Emil Boc şi vom afla dacă reforma politică nu este şi ea una clientelară.
Dacă facem o comparaţie între împrumutul făcut de Ceauşescu, pentru care a şi plătit cu viaţa, şi împrumuturile făcute de Emil Boc, la îndemnul preşedintelui, vom vedea că contribuitorul România a devenit deja insolvabil, pentru FMI deoarece banii împrumutaţi de Boc nu au produs şi nu pot produce nimic. Scriptele diafane ale economiei spun că stăpânii banilor se folosesc de corupţia administratorilor, de neglijenţa conducătorilor, pentru a tripla până la a înzeci banii împrumutaţi de guverne. Şi mai spun ceva: că toate guvernele corupte se împrumută de bani atunci când ţările lor nu au ce face cu ei. Ce va urma? Primul gest a fost făcut: s-au tăiat salariile, a crescut TVA-ul şi vor urma ajustări de taxă pe facturile vitale ale naţiunii.
Concomitent, ţara va emite titluri financiare pentru interior aparent sigure şi la îndemâna oricărui cumpărător, oricât de sărac ar fi el, dar care până la scadenţă se vor subţia valoric destul de mult. Veştile despre politicile financiare artificiale vor continua să ne bombardeze şi, în acelaşi timp, şi naţiunea şi ţara vor sărăci atât de mult încât orice păsuire a marilor creditori va fi considerată divină. Aţi văzut în aceşti 20 de ani ce a însemnat convertibilitatea leului şi cât a avut de pierdut fiecare în faţa avalanşei de tentaţii folosite ca paravan pentru îmbogăţirea a numai 5-6 % din populaţie. Poporul şi Guvernul nu au niciodată acelaşi interes pentru că Guvernul se împrumută ca să-şi menţină puterea, iar poporul plăteşte întotdeauna lipsa de morală a politicienilor care formează Guvernul.
A mai rămas un singur bun naţional nespoliat: pământul, dar într-un viitor apropiat deţinătorii de pământuri vor ajunge să le vândă pe mai nimic doar ca să scape de el. Acesta este impozitul pe ziua de mâine după care românii care au plecat şi s-au stabilit în străinătate se pot felicita că au plecat la timp. Cât despre Emil Boc şi Traian Băsescu nu cred că vor ajunge să poarte pantofi rupţi în talpă pentru că ei sunt foarte uşori la mers.
Constantin Bunilă
