Ideea nu-i nouă. La alegerile prezidenţiale din anul 2009, dacă ne aducem bine aminte, există o speranţă şi în ceea ce-l priveşte pe posibilul candidat Sorin Oprescu. Cu multă vreme înainte, ieşise la rampă Octav Cozmâncă anunţând înfiinţarea unui altfel de partid, de sorginte tot social-democrat.
Care să-l susţină pe prezidenţiabilul Sorin Oprescu şi să rupă o halcă din gruparea pe care amândoi o părăsiseră – PSD. Din varii motive, Octav Cozmâncă nu s-a ţinut de cuvânt. Nici atunci şi nici mai târziu, întrucât ideea creării unui partid de stânga nu-l părăsise complet. Ce-a făcut, în aceste condiţii Sorin Oprescu? Păi ce să facă. A luat un start fals şi întârziat. N-a fost mai deloc combativ, iar publicitate electorală s-a făcut cu zgârcenie. S-a remarcat prin absenţa oricărei iniţiative. Pe Traian Băsescu nu l-a atacat chiar deloc, iar pe Mircea Geoană îl tratase ca şi inexistent. Un motiv plauzibil, dar complet mincinos, ar fi fost acela că el nu-şi trădează alegătorii ce-l votaseră primar General al Bucureştilor. Bine-bine, dar înainte de a se înscrie în cursă nu se gândise deloc la trebşoara asta?Ceva-ceva s-a întâmplat. El avea, probabil, rolul de iepuraş al preşedintelui în funcţie Traian Băsescu. Pe care l-a sprijinit indirect. Subţiind electoratul lui Mircea Geoană. De toate acestea mi-am adus aminte joia trecută, seara. Se lăsase întunericul şi stam de vorbă, mai mult pe întuneric, cu bunul meu prieten Geo Vâlcu. La un moment dat, mi se pare că a fulgerat. Văzusem un licăr de lumină inexplicabilă, în colţul casei sale din Peştişani. Dar, nu duduia? Ce să fie, ce să fie. Peste vreun sfert de oră, intră un individ. Era vorba de unul ce-şi oprise autoturismul 4×4 pe şest, la poartă, stingându-i farurile. “Ce faci nea Nicule?”, mi s-a adresat. Uite, discutam. “Păi n-aveţi curent electric?” Intervine gazda, pe care n-o salutase, şi nici nu strigase la poartă. “Măi, Cosmine, cu ce treburi pe la mine, te-am recunoscut după voce?” “În campanie electorală”, fu răspunsul lui Cosmin Pigui. “La mine-n curte nu vă las să faceţi politică!”, mai sugera Domnul Geo Vâlcu, gazda. Insistentul, provocator, începe să turuie: “M-am gândit că Nicu(Nicolcioiu, ex-viceprimar şi candidatul PDL la primăria Peştişani, n.n.) nu poate să ia din electoratul USL, care-l susţine pe Florin, iar eu pot”. “Şi ce mă interesează pe mine!”, mai adaugă inginerul agronom Geo Vâlcu. El care nu votase niciodată şi nu-l interesa cine iese primar. S-a dus la telefon, fiind chemat de soaţa sa, Vetuţa. În vremea asta, candidatul “independent” Cosmin Pigui mă provoacă şi mă înregistrează, sfidător, cu telefonul mobil. Las la o parte faptul că nu venise normal, anunţat, şi la o ora normală. Despre ce-ar vrea el să facă pentru comună mai mult şi mai bine decât actualul primar Forin Pavel ori decât fostul viceprimar Nicolae Nicolcioiu nu scosese o vorbuliţă. De unde-mi dau seama că el nu-i altceva decât “iepuraşul” intrat în campanie la fel ca Sorin Oprescu. Spre a micşora numărul votanţilor outsider-ului Nicolae Nicolcioiu şi a-l avantaja pe bunul lui amic de afaceri nu prea cuşere, Florin Pavel! Am convingerea că timpul îmi va da dreptate. După două mandate furăcioase, “Şarpele cu ochelari”, cum i se spune mai nou lui Florin Pavel, risca să câştige alegerile la funcţia de primar al comunei Peştişani. Ce dacă are el vreo cinci-şase dosare penale. Nu Florinel a vândut Flota României. Faţă de Traian Băsescu, care n-a semnat nimic, are ghinionul ca fiind singurul ordonator de credite al Primăriei Peştişani, “Şarpele cu ochelari” este complet descoperit. Numai să se dea dezlegare la cercetarea dosarelor ce i s-au făcut de către Curtea de Conturi şi ale DNA, dar şi cel existent la Parchetul de pe lângă Tribunalul Târgu Jiu că locuitorii comunei Peştişani vor fi chemaţi iar la urne. Pentru alegeri anticipate. La Primărie!
Ion Predoşanu
