Datele centralizate de Direcţia de Sănătate Publică (DSP) Gorj relevă faptul că, în judeţul nostru, numărul bolnavilor psihic creşte într-un ritm alarmant. Pe parcursul anului trecut au fost confirmate 193 de noi cazuri, la sfârşitul anului 2015 rămânând în evidenţele medicilor nu mai puţin de 8.310 bolnavi psihic. Dintre aceştia, 354 sunt declaraţi bolnavi psihic periculoşi.
Bolnavii psihic periculoşi sunt persoane care, prin manifestările lor, pun în pericol viaţa, sănătatea, integritatea corporală proprie ori a altora, importante valori materiale sau tulbură în mod repetat şi grav condiţiile normale de muncă ori de viaţă, în familie sau în societate. Ei sunt supuşi în mod obligatoriu tratamentului medical de specialitate, care se efectuează, după caz, ambulator sau în unităţi sanitare. La nivelul judeţului Gorj, potrivit statisticilor DSP, pe parcursul anului trecut au fost confirmate 193 de noi cazuri, la sfârşitul anului 2015 rămânând în evidenţele medicilor nu mai puţin de 8.310 bolnavi psihic. Dintre aceştia, 354 sunt declaraţi bolnavi psihic periculoşi. „222 dintre bolnavii psihic periculoşi provin din mediul rural. Avem 314 cazuri la categoria de vârstă 18-64 de ani şi 40 de cazuri în rândul persoanelor de peste 65 de ani. Din cei 354 de bolnavi psihic periculoşi, 182 se află sub tratament în ambulatoriu şi 172 se tratează în sistem spitalizat”, a confirmat Elena Piţian, purtătorul de cuvânt al Direcţiei de Sănătate Publică Gorj.
Instituirea tratamentului medical obligatoriu se stabileşte în funcţie de starea bolnavului, de gradul de pericol social pe care îl prezintă comportarea sa pentru el însuşi sau pentru persoanele cu care vine în contact şi are drept scop înlăturarea tulburărilor intervenite în starea bolnavilor, în vederea îmbunătăţirii capacităţii de adaptare psihosocială a acestora. Medicii de specialitate susţin că bolnavii psihic nu sunt periculoşi atâta vreme cât îşi iau tratamentul, însă cine poate garanta că fiecare dintre aceşti bolnavi urmează terapia cu stricteţe? Legislația prevede că în cazul suferinzilor de afecţiuni considerate periculoase, familia trebuie să-si asume răspunderea că acesta îşi ia tratamentul iar un asistent social trebuie să verifice acest lucru. Se ştie însă că primăriile se zbat într-o sărăcie cruntă şi nu-şi permit mai mult de un asistent social care să se ocupe de o sumedenie de treburi.
M.S.
