Motto: ”Copilul este TATĂL OMULUI” (Wordsworth Williams)
Motto-ul pe care l-am pus la început sintetizează de minune fascinantul proces biologic care asigură eternitatea omenirii…
Omul muritor, spunea Vladimir Streinul, creează imortalitatea. De când s-a desprins din neantul nemişcării, de la prima celulă vie, viaţa a evoluat pe spirala ascendentă a perfecţionării continue. Cu toate tezele cunoscute, nimeni nu ştie precis, cu certitudine, care a fost izvorul, care a fost creanga din pomul vieţii de pe care s-a desprins omul. Omul pământean despre care cunoaştem cu certitudine că este muritor şi că are în el acel minunat computer cosmic: “Creierul” în care sunt înmagazinate toate misterele universului, are momentul “zero” al apariţiei sale învaluite în mister. Încă din antichitate filozofii eleni au încercat sa descifreze secretul omenirii. Hesiod împarte chiar(în “Munci şi Zile”) omenirea în “vârste”.(Amintesc basmele româneşti care pomenesc de uriaşi, de transportări halucinante cu viteza gândului, de viaţă fără de moarte, şi există un sâmbure de adevăr). Generaţiile nu sunt altceva decât verigi ale nesfârşitului lanţ uman.Ele se întrepătrund, se intersectează, asigurând existenţa omenirii cât şi ridicarea civilizaţiei umane pe noi trepte.
Raţiunea noastră de a fi constă în asigurarea continuităţii umane, în numele trecutului şi a viitorului, transmiţând mai departe îmbunătăţită moştenirea primită în marea ştafetă a vieţii.
Practic, generaţiile nu sunt şi nu pot fi separate. Ele se întretaie, se completează, fiecare generaţie având rolul ei. Antimonia, tineri-bătrâni, scria P.Constantinescu exprimă nu numai un simplism de judecată, dar şi o primejdioasă încurajare a mediocrităţii adolescentine.
Am mai scris că: “Războiul între generaţii nu-şi are sens”. Uitaţi-vă la tinerii de astăzi care sunt lipsiţi de cea mai elementară experienţă şi cu o spoială de cultură, cu diplome luate în “uzinele de licenţiaţi”, care au proliferat după 89. Nu trebuie generalizat fiindcă cea mai mare parte a tineretului este cultivat, studios şi dă dovadă de bună cuviinţă.
Toţi trebuie să iubim viaţa ca pe o femeie, să înţelegem că viaţa este o curbă sinusoidală cu bune şi rele, cu prietenii sincere şi cu trădări. Dar a duce o politică de epurare a celor vârstnici în numele tinereţii, e o gravă greşeală.
Genii există şi la 5 ani. Dar nu toţi tinerii pot fi Napoleoni sau Eneşti.
Observaţi cum şi pe arena politică se petrec în numele promovării tineretului în funcţii înalte. Tânăra generaţie are datoria faţă de generaţiile viitoare în baza capitalului de cunoştinte lăsat de generaţiile trecute, de a fi credincioşi istoriei, de a contribui la înlănţuirea timpilor, fiecare “rând de oameni” cum spunea Iorga vede altfel lumea.
Fiecare generaţie primeşte lumea ca o moştenire şi este datoare să îmbogăţească această moştenire. Ele se înlocuiesc, şi, cum scria Lucretius Carol: “Asemeni alergătorilor, îşi trec din mână în mână torţa vieţii”.
Nimeni nu poate nega că în urmă cu milenii au existat pe Terra civilizaţii avansate care s-au distrus din cauze geofizice sau din orgolii. (vezi “Veşnicul Adam” de Jules Verne)
Dar asta nu înseamnă că trebuie să cădem în scepticism. Din contră, toate generaţiile se întrepătrund, se intersectează, urmând o bucată de vreme drumuri paralele în viaţă, după care generaţia anterioară pleacă să se culce, cea tânără ducând mai departe făclia generaţiei. Ele sunt compuse din oameni, iar aceştia ca şi firele din snopul de grâu, au lungimi (de viaţă) diferite.Fiecare generaţie vrea să impună principiile sale, dar tinerii le resping, dorind să se elibereze de vârstnicii lor.
Omul, spunea A.Thibaud (critic literar şi eseist francez 1874-1936) trăieşte din moştenirea socială pe care i-au lăsat-o părinţii şi trăieşte pentru a transmite o altă moştenire copiilor săi.
Generaţiile nu încep şi se termină într-un punct fix. Ele aparţin unei continuităţi, omul fiind un produs al generaţiei sale. Observăm cum şi în tarlaua politică mulţi îşi închipuie că sunt buricul pământului şi că Universul a început şi se termină cu ei.
Sărmanii orgolioşi şi vânători de funcţii… Cum învăţaţi voi de la generaţia dinainte întâi păcatele? Orgoliul, acest zeu îngâmfat. Din fericire viaţa vă va da jos de pe acest piedestal… Viaţa şi experienţa pe care acum o refuzaţi.
Dar orice generaţie trebuie să aibă un ideal spre care să tindă, numai astfel omenirea se va înălţa pe scara civilizaţiei, iar omenirea va trăi mai bine. Numai astfel omenirea va dăinui. (Păcat că postasa de timp ce o parcurge e distorsionată, amalgamată şi propagă egoismul pe care îl ridică la rang de lege).
Voi generaţia tânără să discerneţi adevărul de minciună, să lăsaţi posterităţii o lume mai bună.
Cât priveşte posibilitatea ca oamenii în vârstă să creeze, voi da câteva exemple:
La o sută de ani, Grandma Moses încă picta, la 94 Bertrand Russell era înca activ în manifestări internaţionale, la 92 de ani Bernand Shav a scris piesa Farfetched Fables, la 91 Zukor era director la Paramount Pictures, la 90 Picasso realiza gravuri, la 89 de ani Mary Bacher conducea biserica creştină de ştiinţă, la 89 Rubinstein a susţinut un măreţ recital la Carnegie Hall, la 89 medicul Albert Schweitzer conducea un spital în Africa, la 88 Michelangelo a realizat planurile bisericii Sf.Maria de Angeli, la 85 Coco Chanel era în topul caselor de modă, la 84 Somersed a scris “Puncte de vedere”, la 82, Winston Churchil a scos: “O istorie a vorbitorilor de limbă engleză” (un paradox, în liceu a rămas repetent, fiind corigent la limba engleză), la 80 de ani George Burns a câştigat un premiu al academiei de film.
Şi pentru a susţine în continuare că rodul unei munci devine important datorită talentului nativ, completat desigur cu studii, dau următoarele exemple de personalităţi care nu şi-au terminat nici liceul: Rudyard Kipling, autor britanic, Joseph Chamberlaind, om politic britanic, J.Conrad, scriitor britanic, Hartcrane, poet american, Paul Gauguine, pictor francez, Hemingway scriitor american, John D.Rockhefeller, magnat american, Bernand Shaw, dramaturg britanic, Virginia Woolf, scriitoare britanică şi exemplele ar putea continua la nesfârşit(amintesc numai că 9 din preşedinţii americani nu au avut studii superioare).
Când am intitulat titlul articolului despre rolul generaţiilor în continuitatea vieţii pe pământ m-am gândit şi la aportul adus de generaţia în vârstă depre care Brâncuşi spunea că “în clipa când ai încetat să fii copil ai dispărut”, iar Euripide scria “Dacă zeii ar avea inteligenţă şi înţelepciune ca oamenii lor ar dărui omenirii “două tinereţi”” (Euripide poet grec: 480-404 îen).
Gh. Rădulescu
