Filaţi în stare de libertate

278
Continuă, într-o veselie, ascultările telefoanelor şi nimeni nu ridică nici un deget pentru stârpirea fenomenului de o mare gravitate. Pur şi simplu, din punct de vedere tehnic, toate telefoanele pot fi ascultate, indiferent că este vorba despre cele fixe sau mobile.

Poate şi din pricină că prin intermediul telefoanelor mobile pot fi ascultate şi convorbirile din preajmă acestea sunt lăsate la intrarea unor instituţii de maximă importanţă ale statului, inclusiv de lucrătorii serviciilor. Cu toţii suflă şi-n iaurt.

Dar, ceilalţi, oamenii de rând sunt ascultaţi? Teoretic da! Deşi mi-e greu să cred că interesează pe cineva dialogul lui badea Gheorghe cu ţaţa Leana. Bătaia peştelui e legată de oamenii politici, de oamenii de afaceri şi, în genere, de incomozii puterii. La americani, cândva, pe vremea preşedintelui Richard Nixon, aflat în campanie electorală, s-a petrecut un scandal monstru, numit Watergate, în urma căruia Nixon şi-a pierdut scaunul de la Casa Albă.
La noi, cum spuneam, telefoanele se ascută într-o veselie. Şi nu de azi, de ieri. Deşi circulă printre noi, ca un fel de teroare, spaima de a fi ascultat. Mai abitir, ascultarea s-a răspândit în ultimii cinci ani. Prin anul 2007, pe postul naţional de televiziune – TVR 1, însuşi preşedintele Traian Băsescu susţinea că a folosit informaţii secrete pe care i le-au furnizat serviciile secrete pentru a-i avertiza, încă din anul de graţie sau dizgraţie, cum vreţi s-o luaţi, pe unii miniştri că au relaţii cu străinii suspectaţi de spionaj economic. Cu toate acestea nici un parchet, nici un Avocat al Poporului nu s-au autosesizat în cazul al cărui actor fusese însuşi preşedintele României. Dar, chestiunea recunoscută de acela care se consideră mai presus de lege l-a mai avut tot în prim plan pe acelaşi preşedinte-jucător, la acea vreme, Traian Băsescu, în 2005, când domnia sa îi avertiza pe membrii Guvernului “să fie atenţi ce vorbesc şi cu cine vorbesc la telefon”.
Atacat de politicieni şi mai ales de jurnalişti, justificarea lui Băsescu suna cam aşa: “Deja aveam semnale de la serviciile de informaţii despre discuţii care nu erau în regulă între miniştri şi chiar unul dintre cei care este arestat la ora asta.” Arestatul scăpat până la urmă se numea Stancev, bulgar de origine, şi găsit nevinovat. Cei drept, ministrul incomod a fost demis şi pentru că făcea parte din partidul condus de acela care mai târziu avea să fie denumit “Mogulul” Dan Voiculescu. Cum un alt “mogul”, Dinu Patriciu n-a scăpat nici el de ascultarea convorbirilor sale. De regulă, sunt ascultaţi toţi aceia care fac parte din altă tabără decât cel ce se crede Zeus. Adică opozanţii.
O întrebare cam fără răspuns ar fi aceea de ce mizează DNA pe ascultarea telefoanelor? De pe vreme când SRI-ul era condus de către Virgil Măgureanu, serviciile secrete au fost puse sub controlul Parlamentului. Care are comisii speciale în acest sens, parcă anume făcute să nu constate nimic şi să nu ia nici o măsură. Cu ce drept se fac aceste ascultări ilegale? Ascultări confirmate de preşedintele căruia nici nu-i pasă. Nu cumva, întărind serviciile secrete ce se ocupă cu ascultările regimul impus de Traian Băsescu se apropie de disperarea la care ajunsese Ceauşescu înainte de cădere?
Culmea este că în loc de justiţie s-a trecut la o telejustiţie sau justiţie prin mass-media. Provocată de livrarea stenogramelor către televiziuni sau presă. Mai demult a fost folosită Rodica Culcer, iar mai nou scurgerea de informaţii se face prin intermediul lui Dan Tapalagă („Hot News”). Modalitatea cu pac la „Războiul” se practică numai contra opoziţiei. În alte ţări, cu adevărat democratice, scurgerea de informaţii către mass-media se lasă cu puşcărie. Numai în România băsesciană şi din ce în ce mai portocalie nu! Scandalurile stârnite de putere prin difuzarea stenogramelor ascultărilor ilegale vrea să acopere, de regulă, scandaluri mai mari. În care sunt implicaţi puternicii zilei şi de care nu se atinge nimeni, neavând aprobare de la împărăţia Cotrocenilor.
Ion Predoşanu
P.S. Un sondaj pe internet, al ediţiei electronice a Cotidianului, îl apreciază pe Traian Băsescu, în termeni duri, iar noi preluăm doar exprimarea eufemistică, drept ăl mai slab preşedinte al României. Motto-ul preluat din Confucius, care a avut norocul să nu-l cunoască pe Zeus al nostru, nu are vreo legătură cu împricinatul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here