Într-o societate în care manipularea prin minciună şi diversiunea propagandei mincinoase constituie elemente de bază ale politicii «de doi bani», metaforic spus «de doi bani», pentru că în realitate este profitoarea de mult mai mulţi bani care circulă pe filierele traficanţilor de tot felul şi de toate felurile, deci, într-o asemenea societate în care apar şi se multiplică de la o zi la alta dezvăluiri de-a dreptul incredibile, sindromul impostorului face dovada unei patologii în care răul demonizaţilor face oamenii obişnuiţi să se simtă falși, chiar și atunci când există ca oameni reali, mai ales că acest sindrom al impostorului face casă bună cu demagogia şi cu decrepitudinea morală ce poate să devină cronică la persoanele cu stima de sine lezată de frustrări elementare! Prin urmare, în funcţie de cauzele multiple care generează o perturbare a imaginii ego-ului exacerbat sau rapotat la un eșec într-un anumit domeniu care va determina aceleași efecte, rezultatele negative se regăsesc şi în alte domenii! De altfel, sindromul impostorului într-o formă agravată şi agravantă, fiind ascuns deseori «sub preş», cum se spune, poate degenera și poate declanșa alte probleme și afecțiuni precum anxietatea sau depresia, atunci când eşti un demnitar cu vechime în funcţie şi simţi că nu ai păcălit pe toată lumea când ai vrut şi când ai obținut maximul de profit! Sindromul impostorului în decorul scenei politice româneşti dovedeşte că nu ești suficient de prevăzător ca să înţelegi că mafia se destrucrurează în situaţia izbucnirii unui război fratricid între mafioţi!
,,Deci, eu nu l-am denunțat pe Buzatu, nu am denunțat pe nimeni, l-am denunțat pe expert”! (sic! deci, expertul e un nimeni!!)
Un anumit tip de îndoială de sine, numit adesea sindromul impostorului, afectează milioane de oameni din toate categoriile demografice și din tipologiile de locuri de muncă, iar, primul pas pentru a depăși sindromul impostorului este ca mai întâi să-l recunoști pentru ceea ce este el pentru tine şi ceea ce eşti tu pentru el, pentru ca apoi să poți vorbi despre vrute şi nevrute sub «cupola famigliei» de partid, primind observaţiile de rigoare, ca după aceea să-ţi recunoşti sentimentele de îndoială de sine, doar pentru că eviţi să te compari cu ceilalți semeni şi să refuzi să fii transparent și deschis cu colegii tăi de afaceri sau de partid, că e aproape acelaşi lucru! De aceea, amintește-ți ceea ce faci bine şi ceea ce faci mai puţin bine, creează un spațiu sigur pentru echipa ta de afacerişti şi în ultimă instanţă, amintește-ți că nu ești singur în tot ceea ce faci! Dar, Doamne, cum le potriveşti Tu, Preaînaltule, ca toate cele întâmplate la Vaslui să se lege în jurul Duminicii a 18-a după Rusalii (Pescuirea minunată), pentru că acolo, nu este vorba despre doi apostoli chemaţi de către Mântuitorul ca să-L urmeze, ci, avem la vedere doi demonizaţi destinaţi să realizeze «pescuirea buimacă», ce ilustrează cu pregnanţă putreziciunea scenei politice care se vădeşte întotdeauna prin corupţie, iar, cel «contaminat» de sindromul impostorului simte că nu este integrat suficient într-un cadru social favorabil apiraţiilor proprii! De cele mai mute ori, acesta crede că nu aparține grupului de prieteni în afaceri sau colectivului de decizie de la nivel central, ca și cum ar exista pericolul ca prietenii sau colegii de partid sau chiar de afaceri să te trădeze, ca să se descopere că cel aflat «în fruntea bucatelor» nu merită «locul de muncă», funcția ocupată și realizările personale! Dacă luăm doar exemplele unui Buzatu Dumitru sau ale unui «Farmazon» de la Vaslui, am crede că nu există decât acolo un motiv real și cunoscut la modul concret ce ţine de fals în acte/studii/abilități, că totul nu este decât o minciună sau mai multe legate între ele, lucru care este destul de probabil că priveşte sindromul impostorului! Aşadar, spus mai pe scurt, Dumitru Buzatu, preşedintele Consiliului judeţean Vaslui a fost prins în flagrant și filmat vineri seară, 22 septembrie, de procurorii DNA, în timp ce primea o mită de 1,25 milioane de lei, echivalentul a 250.000 de euro, pentru acordarea unui contract, iar, sâmbătă, 23 septembrie a.c., Tribunalul Vaslui a dispus măsura arestării preventive pentru 30 de zile pe numele «baronului» de Vaslui, care a şi fost exclus din PSD, împreună cu fosta soție. Totodată, fiul său, Tudor Buzatu, a demisionat din funcția de Secretar de Stat la Guvern şi tot sâmbătă, a mai fost reținut un suspect, în persoana lui Radu Judele, expert acuzat de luare de mită și trafic de influență, ulterior arestat preventiv, cel care a făcut expertiza tehnică a lucrărilor la «drumul strategic Bârlad-Laza-Codăeşti»! În fine, Emil Savin, zis Farmazon, supranumit şi «regele asfaltului» simbolizează pregnant pe omul de afaceri care l-a denunțat pe baronul PSD de Vaslui, Dumitru Buzatu. ,,Ăsta a fost denunțul pe care l-am făcut eu: nu l-am denunțat pe Buzatu, eu am denunțat expertiza respectivă. Și m-am dus cu acea expertiză la domnii de la DNA și le-am spus speța respectivă. Deci, eu nu l-am denunțat pe Buzatu, nu am denunțat pe nimeni, l-am denunțat pe expert! (sic! deci, expertul e un nimeni!!). De atunci, am intrat în ascultare (n.n. a fost pus sub interceptare) și a ieșit toată panarama asta. Nu l-am denunțat pe Buzatu, ci pe domnul expert! N-am avut încotro și a trebuit să fac ce am făcut. Dacă-mi pare rău de ceva e că trebuia altcineva să vadă asta, nu eu. Dacă nu era să fie ginerele meu în politica asta, poate trebuia rezolvată mai de mult problema asta. Dar aici avem o situație de auto-reținere și, până la urmă, nu am avut încotro și a trebuit să fac ce am făcut”! Curat-murdar, Farmazoane, ca în piesa «O scrisoare pierdută», numai că de data aceasta a ieşit la iveală mocirla din politica românească, iar, marele tău merit constă în faptul că s-a înţeles foarte bine de către mulţi oameni plătitori de impozite şi cu venituri de mizerie că situaţia de la Vaslui se găseşte în toată România, că în oricare judeţ din «România eşuată» ar apărea un «farmazon» (viclean, şiret) ca tine, s-ar limpezi multe ape tulburi şi noi am înţelege că sindromul impostorului se referă la o experiență internă de a crede că nu ești la fel de competent pe cât te percep ceilalți din jur!
,,Dacă-mi pare rău de ceva e că trebuia altcineva să vadă asta, nu eu”!
Desigur, situaţia poate fi privită într-un context restrâns al inteligenței și realizării unor obiective importante, fapt ce are legături cu perfecționismul și contextul social de ieri, de azi şi din totdeauna! Mai simplu spus, sindromul impostorului este experiența de a te simți ca un fals politician şi om de afaceri, când ai impresia că în orice moment vei fi descoperit făcând o fraudă imensă, de parcă nu aparții acolo unde ești, ci, ai ajuns acolo doar printr-o întâmplare fericită! Vezi, matale, Farmazoane, atunci când ai un adversar în politică, pur şi simplu îl critici, iar, alţii ar analiza şi critica criticii critice, cum ar spune Immanuel Kant, dar, atunci când în viaţa politicianului predomină afacerile şi banii, adversităţile politice nu se rezumă doar la critici sau la observaţii critice, ele devin denunţuri şi capătă culoarea unor răfuieli ca în «mafia italiană», pentru că acolo, mafia a fost destructurată prin trădările mafioţilor, unii împotriva altora, iar «plăţile» se fac destul de crud, cu pistoale şi cu asasinate care scot la iveală grotescul şi absurdul vieţii interlopilor! De bună seamă că în astfel de situaţii, sindromul impostorului poate afecta pe oricine, indiferent de statutul său social, de experiența profesională, de nivelul de calificare sau de gradul de expertiză, pentru că într-un astfel de mediu al fărădelegilor şi al bogăţiei nemăsurate, Dumnezeu este înlăturat, iar, Mamona face legea în toate cele! Fie că se află în domeniile realizării academice sau ale succesului în carieră, o anumită persoană se poate lupta cu presiunea și așteptările personale şi numai 25% până la 30% dintre persoanele cu anumite rezultate importante în profesie, familie, politică sau afaceri, pot suferi de sindromul impostorului. Se pare că în jur de 70% dintre adulți pot experimenta sindromul imposturii, cel puțin o singură dată în viață, iar, acest lucru atestă că sindromul impostorului nu reprezintă un diagnostic psihiatric ce arage după sine un tratament adecvat, iar, o persoană anumită, indifferent de vârstă, sex, religie sau apartenenţă etnică, nu ar putea fi diagnosticată ca având sindromul impostorului, ci, persoanele cu acest sindrom se pot lupta cu alte afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea sau depresia! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
