HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Importanţa studierii fenomenului depopulării României, pe care am subliniat-o de mai multe ori, nu numai în paginile ziarului «Gorjeanul», pentru cunoaşterea şi înţelegerea acestei problem, poate fi privită sub aspect strict teoretic, la modul general, dar, mai ales în planul realităţilor concrete, al practicilor de teren, pentru că s-au avut în vedere aspecte care atestă că cercetarea sociologică multidisciplinară a localităţilor din ţara noastră a fost realizată în chip strălucit în perioada interbelică de către Şcoala monografică de la Bucureşti, de sub conducerea ilustrului profesor Dimitrie Gusti, cel care a pus bazele metodei monografice de cercetare, bazată pe cunoașterea complexă şi aprofundată a realităţii sociale, pornindu-se de la analiza unităților mici, precum sunt satele și comunele, până la oraşe, judeţe şi regiuni, căutând să se ajungă, în cele din urmă, la «ştiinţa naţiunii», în felul acesta fiind acordată o atenţie deosebită unităților sociale de bază, aşa cum sunt: familia, satul, comuna, oraşul regiunea, statul şi națiunea. Constatăm cu tristeţe că dispar demografic sate, comune şi oraşe ale ţării, în crunta nepăsare a celor care au gestionat și încă gestionează după comanda străinătăţii bogățiile pământului românesc, cea mai importantă dintre acestea fiind populația ţării.
,,O lipsă de preocupare constantă în ultimele decenii, pentru organizarea optimă a teritoriului şi pentru cheltuirea eficientă a resurselor publice”!
Emigrația uriaşă, începând din anul 1991 și continuând cu cea din primul deceniu al acestui secol, dar, care continuă, din păcate şi astăzi, a golit continuu de populație tânără și adultă localităţile patriei, iar o scădere naturală ajunsă în ultimii ani la 70 de mii de locuitori pe an, a însoțit masiva depopulare, amplificând dimensiunea declinului și a dispariţiei iremediabile a vetrelor de locuire din ţară. În general, au fost multe dezbateri aprinse şi au avut loc discuţii între asociațiile municipiilor și orașelor din România și govern, asupra finanțării administrației publice locale și nevoii includerii în Legea privind bugetul de stat a fondurilor care vor fi atribuite pentru fiecare comună, oraș, municipiu și județ. Devine surprinzător faptul că în problemele finanțării administrației locale se iau decizii într-un context în care nu se cunoaște numărul populației rezidente pe localități, ci, se cunoaște doar numărul populației având reședința permanentă (domiciliul) pe localități, o populație care la nivel național este, după datele oficiale, cu 2,7 milioane locuitori mai mare decât populația rezidentă. E posibil ca diferența să fie considerabil mai mare, însemnând o populație rezidentă apreciabil inferioară celei oficiale, dar, e bine să ne întrebăm, cât de realiste pot fi toate programele de finanțare şi dezvoltare la nivel de localitate, fără cunoașterea numărului populației rezidente, pentru că banii se duc pe apa sâmbetei şi în buzunarele nu se ştie căror potentaţi, fără să se cunoască şi cine sunt beneficiarii acestor programe. Dar, ca să trecem şi la esenţa poblemei de faţă, să amintim faptul că în ultima vreme se fac referinţe la propunerea deputatului USR Tudor Benga, cel care a anunțat că a depus în Parlament un proiect de lege pentru reorganizarea administrativ-teritorială a țării, care stabilește 12 județe şi praguri de 10.000 de locuitori pentru orașe și 5.000 pentru comune. Proiectul amintit prevede reducerea numărului de unităţi administrativ-teritoriale, o reorganizare în unităţi teritoriale de dimensiuni mai mari, aceasta considerându-se benefică pentru eliminarea inegalităţilor de dezvoltare şi distribuire a resurselor. Domnia sa precizează faptul că: „În România există în prezent aproximativ 3.000 de comune, multe dintre acestea având o populaţie extrem de redusă – comuna cea mai mică din România este comuna Bătrâna din judeţul Hunedoara cu numai 88 de locuitori (!!??), conform datelor relevate de Recensământul populaţiei din 2022, iar, alte comune înregistrează cateva sute de locuitori, ca un aspect ce denotă o lipsă de preocupare constantă în ultimele decenii, pentru organizarea optimă a teritoriului şi pentru cheltuirea eficientă a resurselor publice pentru susţinerea unui aparat administrativ propriu”, domnia sa detaliind o serie de motive legate de reorganizarea judeţelor şi stabilirea acestora în entităţi mai mari, grupate în funcţie de identităţi regionale istorice, fluxuri economice şi tendinţe migratorii ale populaţiei, conectivitate, precum şi prezenţa unor zone metropolitane dezvoltate care ar favoriza investiţiile pentru dezvoltare. Astfel, cele 12 județe ale României arată astfel: Judeţul Crişana Maramureş, care include fostele judeţe: Satu Mare, Maramureş şi Bihor, Judeţul Transilvania Nord Vest, care include fostele judeţe: Sălaj, Bistriţa-Năsăud, Cluj şi Mureş, Judeţul Transilvania Sud-Vest, care include fostele judeţe: Alba, Hunedoara şi Sibiu, Judeţul Transilvania Sud-Est, care include fostele judeţe: Braşov, Covasna şi Harghita, Judeţul Banat, care include fostele judeţe: Arad, Timiş şi Caraş-Severin, Judeţul Bucovina Moldova Nord, care include fostele judeţe: Suceava şi Botoşani, Judeţul Moldova Centru, care include fostele judeţe: Iaşi, Neamţ, Vaslui şi Bacău, Judeţul Dunăre Carpaţi Curbură, care include fostele judeţe: Vrancea, Buzău, Brăila şi Galaţi, Judeţul Oltenia, care include fostele judeţe: Vâlcea, Gorj, Mehedinţi, Dolj şi Olt, Judeţul Muntenia Nord, care include fostele judeţe: Argeş, Dâmboviţa şi Prahova, Judeţul Muntenia Sud, care include fostele judeţe: Ilfov, Ialomiţa, Călăraşi Giurgiu, Teleorman, precum şi Municipiul Bucureşti şi în sfârşit, Judeţul Dobrogea, care include fostele judeţe: Constanţa şi Tulcea, iar, în felul acesta, proictul începând să capete şi o anumită relevanţă.
,,Am propus o viziune de comasare a județelor care să respecte identitățile tradiționale ale celor zece mari regiuni istorice ale țării”!
Destul de interesantă propunearea domnului deputat, cu toate că sunt necesare unele discuţii privitoare la «botezarea» unor judeţe, pentru că o denumire cum este cea intitulată «Judeţul Dunăre Carpaţi Curbură» pare prea naivă şi strict geografică, fără istorie şi fără frumuseţe de stil, aşa că se poate găsi şi o denumire ceva mai inspirată şi mai fericită! În opinia autorului acestui proiect mai sus amintit, apar şi alte schimbări preconizate în urma reorganizării teritoriale, prin creşterea calităţii vieţii datorită dezvoltării infrastructurii şi a serviciilor publice, prin creşterea capacităţii instituţionale de gestionare a proceselor de dezvoltare teritorială, prin creşterea eficienţei şi eficacităţii utilizării resurselor bugetare şi alte «creşteri» despre care numai Dumnezeu ştie! Domnia sa mai spune, pe un ton destul de optimist, că se poate ajunge la reducerea fragmentării administrative a țării și implicit la diminuarea risipei bugetare aferente, cu scopul de a eficientiza absorbția fondurilor europene și de a avea localități capabile să se autosusţină și să livreze servicii publice de calitate cetățenilor, fără a fi veșnic cu căciula în mână la ușa guvernului și a șefilor de partid. ,,Am propus o viziune de comasare a județelor care să respecte identitățile tradiționale ale celor zece mari regiuni istorice ale țării, arată deputatul, dar, totodată și fluxurile umane, economice și logistice ale României de azi! Voi reveni mai în detaliu, atât la logica pragurilor (5.000 la comune și 10.000 la orașe), cât și a comasării județelor (12 la număr), însă, așa cum am spus-o de nenumărate ori, consider că România nu își poate îndeplini potențialul de dezvoltare fără o reformă profundă a statului, iar cea administrativ-teritorială este una dintre cele mai importante”, a încheiat în pledoaria sa deputatul USR. Desigur, propunerea e destul de interesantă, mai ales că administrația publică este considerată eficientă și apreciată atunci când obține rezultate performante prin utilizarea optimă a mijloacelor de care dispune, mai adaugă domnul deputat Benga, deoarece precizează că acolo unde există populație redusă ca număr de locuitori, de multe ori este deservită de un aparat administrativ numeros, care nu reușește să gestioneze resursele bugetare de care dispune în mod eficient și nu are capacitatea de a genera și implementa proiecte benefice pentru comunitate, ceea ce înseamnă că principiile eficienței și ale eficacității administrative nu sunt respectate. Pentru deservirea populației care locuiește în subdiviziunile unităților administrativ-teritoriale care nu au calitatea de reședință, domnia sa propune înființarea unor birouri administrativ-teritoriale care să aibă rolul de a deservi populația stabilită în aceste subdiviziuni, permițând colectarea taxelor și impozitelor la nivel local și acționând ca intermediar între populația deservită și administrația publică locală, în acest fel, oferind posibilitatea înregistrării solicitărilor primite și transmiterea acestora spre competentă soluționare autorităților și instituțiilor publice locale din unitatea administrativ-teritorială în care sunt cuprinse, precum și eliberarea documentelor solicitate, conform atribuțiilor primite prin hotărârea de consiliu local de înființare. (VA URMA)
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
