Donatorii de organe !

275

Să nu vă închipuiţi, în niciun caz, că voi face o pledoarie pentru donarea de organe. Cu care sunt total de acord, numai că obiectul acestor rânduri e cu totul altul. Trăiesc, majoritatea timpului, la ţară. Unde şi sărăcia e mare, iar fudulia o întrece. Prea adesea îmi zgârie urechile ţevile de eşapament ale motoretelor şi, mai rare, ale motocicletelor. Copiii de bani gata nu-s prea mulţi. În schimb, există destui băieţi – adolescenţi ori chiar trecuţi de douăzeci de ani – ahtiaţi după viteză şi exibiţionişti pe două roţi. Ba mai mult, unul dintre aceştia îmi este un fel de strănepot.

A cărui mamă trudeşte prin Italia, iar el este un simplu târâie brâu. Deci profitor al dragostei de mamă. Este şi motivul pentru care un văr primar mai hâtru – dar şi plin de sarcasm, uneori – îşi zice-n barbă, cu amar în glas: „Iar trece donatorul de organe!”
Nu sunt perfecte multe în lumea asta. Iar în ţara noastră unde parlamentarii sporovăie fără a face bune legile necesare, nici obţinerea carnetului de conducător auto nu respectă criteriile unei lumi civilizate. Cât despre cei care circulă cu motoretele asurzitoare, ce să mai vorbim. Merge cu ele cine are bani de aruncat pe fereastră. Şi nici poliţia nu-i deranjează.
Revenind la accidentele tragice, bieţii părinţi îşi dau acceptul ca din organele celui pierdut să fie salvată o altă viaţă sau chiar mai multe. Dar repet, n-aş fi vrut să mă opresc la asemenea cazuri izolate. Pericolele imense există şi pentru vitezomanii lăsaţi prea slobozi de o poliţie rutieră bleagă. Astă iarnă, prin ianuarie, un individ a intrat într-un stâlp de curent electric pe care l-a retezat de-a dreptul. Poliţia sosită la locul accidentului a fost porcăită de şoferul vitezoman şi, probabil, aflat sub influenţa narcoticelor. Dacă poliţia şi-ar fi făcut datoria şi-l puneau măcar să sufle într-un etilotest, ori priveau atent viteza cu care circulase progenitura unei femei bolnave, care munceşte prin Spania, nu s-ar mai fi petrecut crima oribilă din barul LUXURY, de la Peştişani. Comisă de unul cu antecedente penale şi care mai înfundase puşcăria. Unde-i şi acum. Într-o statistică a Uniunii Europene, România este prima sau dacă nu oricum pe un loc fruntaş la numărul de accidente mortale înregistrate pe parcursul unui an. Motivele scăderii populaţiei României sunt multe şi complexe. Dar şi donatorii de organe fără voie contribuie la îmbogăţirea preoţilor. Şi, evident, la micşorarea numărului populaţiei. Ca şi la neliniştea noastră. A celor care putem cădea victime nevinovate ale teribilismului. Pe două ori pe patru roţi!
Ion Predoşanu

P.S. Marele scriitor indian din care-am preluat moto-ul acestor rânduri, Rabindranat Tagore, a avut şi gândire pozitivă. Pe o carte de nuvele a sa, primită în dar, pe când terminasem clasa a VIII-a de liceu, din partea regretatei mele profesoare de chimie – Titica Iconaru, apoi căsătorită Blendea, avea un moto. Care glăsuia: „Totdeauna există cineva mai nefericit decât tine”. Vorbe ce m-au îmbărbătat în clipele grele ale vieţii (Ion Predoşanu)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here