Cum au votat ţăranii gorjeni la 1919

268

1919 a reprezentat anul în care s-a votat pentru prima oară în România Mare, de asemenea, a fost primul an când sistemul de vot, votul cenzitar, a fost înlocuit cu votul universal, cunoscut ca fiind unul dintre principiile de bază ale democraţiei, care dă posibilitatea fiecărui cetăţean adult şi cu discernământ de a-şi alege reprezentanţii în legislativ, respectiv, de a fi ales.

Pierderile umane mari pricinuite de Primul Război Mondial, promisiunile regelui Carol I privind împroprietărirea fiecărei familii cu 5 ha şi posibilitatea de exprimare prin vot a ţăranilor  săraci datorită legiferării votului universal cu numai un an în urmă, constituiau motive clare de a alege candidaţii cei mai potriviţi, candidaţi care îşi prezentau ofertele electorale în întâlnirile cu alegătorii pregătite  de organizatorii de campanie, fără găleţi, pixuri, zahăr sau făină, obiecte care erau înlocuite la acea vreme de unul singur, puternic şi convingător: ţuica de prune. Cetăţenii cu drept de vot primeau câte un certificat de alegător, iar dacă nu se prezentau la vot, erau amendaţi cu 50-200 lei. Buletinele erau tipărite pe hârtie colorată, votul era secret şi cu panaşaj ( într-o gheretă închisă). După completarea buletinelor, acestea erau introduse în plic, plicul se sigila şi era depus în urna de vot. La  alegerile din 1919, din cei 1 290 230  electori înscrişi în cele 34 de judeţe ale vechiului Regat, s-au prezentat la vot un număr de  872 979 cetăţeni. În judeţul Gorj au fost înscrişi pe liste puţin peste 29 000 electori,  din care s-au prezentat la vot, 17 230 să îşi exprime opţiunea. Singurul oraş al judeţului era Tg .Jiu, unde au fost amplasate cele mai multe secţii de votare. Celelalte secţii au fost stabilite în comunităţile rurale mai mari, cum ar fi Cărbuneşti, Novaci, Tismana, Peştişani, Câlnic, Leleşti-Dobriţa, Arcani, Crasna şi altele. După exprimarea opţiunii electorale, ţăranul român îşi trăia clipa de glorie, părăsind ţanţoş  încăperea, revenind în câţiva paşi la statutul iniţial, de simplu lucrător cu palmele al pământului strămoşesc. Înainte de intrarea la vot, câţiva dintre votanţi trecuseră pe la „coordonatori”, care îi serviseră cu câte o porţie zdravănă de ţuică şi indicaţii tehnice asupra manifestării voinţei electorale. Acum se întorceau la bază, să beneficieze de restul de ţuică meritat pentru un serviciu cât se poate de mărunt şi care avea să-i coste doar câţiva ani de „bunăstare”. În felul acesta, se întocmeau şi primele „exit poluri”, termen necunoscut la acea vreme, cu o marjă de eroare între 1 şi 50%. Dilema nr. 1 a cetăţeanului nehotărât,dar cu drept de vot „dar eu cu cine votez?”  era astfel rezolvată pentru moment. Despre asemenea întâmplări, găsim relatări în „Cuvântul Gorjului”,  strămoş al ziarului nostru,  condus la acea vreme de tânărul Director Gheorghe Tătărăscu, viitor parlamentar şi om de stat. Rezultatele alegerilor au fost unele total neaşteptate, nicidecum pe placul ţăranului gorjean şi, în general, ale cetăţeanului de rând.
O nouă zi de muncă pentru plugarul gorjean care, înhămându-şi boii la car, nu putea să nu se gândească: „Oare am votat bine?”
A.Pop

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here