Criza ş(c)olară

241

bunilaŞcolile din Gorj sunt în aceste zile ale mişcărilor sociale, eclipsate de zbaterea generală a mulţimilor împotriva măsurilor cinice ale unui guvern incapabil să asigure cetăţeanul.

Într-o familie de salariaţi sau pensionari, instruirea generaţiei viitoare, ţel prioritar până mai ieri, a fost înlocuită de asigurarea condiţiilor de existenţă, nu mai vorbim de nivelul de trai deoarece acesta s-a prăbuşit.

Şcolile se află în custodia autorităţilor locale. În primăvară , pe tăcute s-a şters din capitolele bugetelor locale poziţia care asigură copiilor bursele, dar pentru că era un lucru minor în raport cu importanţa problemelor profesorilor nu s-a comentat.

Tot atunci şi tot pe şest s-au anulat fondurile din care se plăteau anumite cheltuieli ale şcolilor cum ar fi: telefoanele, copiatoarele, faxurile şi chiar electricitatea.

Au rămas în vigoare banii de salarii pentru profesori şi pentru factura de întreţinere la apă şi căldură.

La Motru, această factură este uriaşă din cauza datoriilor istorice ale şcolilor la furnizorul de căldură, care este tot o unitate a consiliului local, instituţie care nu a şters datoriile şcolilor când a preluat centrala termică.

Datorită sistemului plin de anomalii în această localitate copiii plătesc de două ori apa şi căldura, odată acasă şi altă dată la şcoală în ciuda contorizării.

Acum familia va primi, în cele mai multe cazuri, salarii şi pensii diminuate. Până acum traiul gorjeanului de rând s-a dezvoltat pe consum cu foarte puţine excese însă cu multe ambiţii direcţionate spre confort. Familia s-a împrumutat pentru cele mai bizare nevoi, de la cumpărarea unui telefon celular sau a unui calculator până la achiziţionarea locuinţei. Gradul de îndatorare al familiei depăşeşte 60% din venit, ceea ce înseamnă, că în cazul reducerii salariilor şi pensiilor familia intră în insolvenţă. Deşi au fost declarate program de salvare al statului de la faliment, măsurile lui Traian Băsescu atentează la securitatea sistemului bancar, deoarece în cazul executării silite a familiei acelaşi stat s-ar trezi cu confiscări de bunuri uzate, care nu ar putea fi vândute profitabil nici la second–hand. În paralel primele măsuri de protecţie a famililor în faţa atacului asupra existenţei lor, constau în retragerea copiilor de la şcoli, deoarece şcoala nu le mai oferă absolvenţilor nici o garanţie. De aici până la îndobitocirea naţiunii este doar o problemă de timp.

Situaţia de astăzi a ţării cu Traian Băsescu preşedinte seamănă cu aceea a unei epave eşuată în larg. Deocamdată populaţia este nemulţumită şi se manifestă paşnic, însă mai mulţi sociologi de renume confirmă faptul că mulţimile în mişcare sau în agitaţie sunt imprevizibile, mai ales dacă au provenienţă latină.

În mijlocul unei asemenea muţimi, savantul şi imbecilul au statut egal (Gustave le Bonn). Decizia exacerbării conflictelor nu poate aparţine nici unui lider ci doar declaşatorului care devine ţintă fixă. În aceste momente ţinta nemulţumirilor este Emil Boc pentru că de la preşedinte se aşteaptă semnalul de calmare a agitaţiei, în nici un caz ameninţări la adresa altora. Numeroasele apariţii publice prin care preşedintele explică naţiunii gravitatea situaţiei, în care ne aflăm, seamănă cu o restanţă la examenul de asumare a puterii.

Constantin Bunilă

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here