Conștiință versus imoralitate – Ziua Educației, 05 octombrie 2019

529

,,Educația este adevărata armă cu care putem schimba lumea!”, Nelson Mandela

Există conturat un model educațional la nivelul fiecărei unități școlare din mediul preuniversitar românesc, care prezintă multe similitudini de rele practici ale culturii organizaționale, de la nivel național. Aspect care a contribuit la distrugerea sistemului de valori: atitudini, comportamente, mod de gândire și acționare, lipsa simțului măsurii și punerea accentului pe tupeu, pe agresivitate, ceea ce denotă lipsă acută de respect față de vârstă, față de studii, față de cei din jur și, cel mai grav, față de propria persoană. Numai un om care se respectă pe sine, îi respectă și pe ceilalți! Există un cod al bunelor maniere, care, pe vremea când era respectat, rezultatele erau pozitive! Prin haosul creat s-a permis destabilizarea celulelor structurilor sociale de funcționare civilizată.Se observă tot mai pregnant, o degradare a culturii organizaționale de la nivelul unităților școlare, prin stabilirea de țeluri individuale sau pe grupuri de interese, și nu colective, ceea ce conduce la dezvoltarea spiritului competitiv, în detrimentul spiritului de echipă, într-un cuvânt, aspecte legate de modelarea caracterului uman, care exprimă, reliefează și contribuie, inevitabil, la decadența societății românești postdecembriste, pe toate planurile. Școala este locul în care profesorii educă tinerele generații. Cum?! Prin modelul personal de educație primită, fie acesta dobândit prin selectarea unor atitudini, conduite, comportamente, din familie sau de pe vremea propriei școlarizări, de la profesorii cu care actualii dascăli empatizau ca elevi. Acest proces complex și de durată s-a obținut prin fuzionarea unor trăsături dominante de caracter, din mediul din care au fost preluate de-a lungul timpului și constituie elementele de bază, care caracterizează educația unei persoane.Cu toții ne dorim să fim apreciați și respectați de cei din jur: acasă, la locul de muncă, în mediul social pe care îl frecventăm sau pur și simplu, în mediul social cu care interacționăm. Cu toții ne dorim să urcăm pe scara ierarhică: unii până într-un punct, alții cât mai sus. Un procent semnificativ dintre dascăli urmărește șefia, considerând greșit că acest lucru înseamnă creșterea notorietății și nu un management de calitate, menit să ridice standardul educațional al elevilor care le trec pragul, pentru o anume perioadă din viața lor.Întrebările care se nasc în urma acestor dorințe sunt multe și dacă îndrăznești să le pui, în loc de un răspuns pertinent, ți se caută nod în papură tot ție, cel care dorești echilibru, dreptate, calitate, adevăr, corectitudine…
Care este cel mai important aspect în educația unei persoane? Ca dascăli, urmărim formarea caracterului individului și formarea de competențe dobândite în urma învățării, a cunoașterii, a formării și consolidării unui bagaj de cunoștințe cât mai solid, tinerelor generații. Dar, oare, nu cumva, dintre aceste două componente (modelarea caracterului și cunoașterea), se reliefează caracterul? Susțin cu tărie această afirmație, deoarece, atunci când un om cu caracter îndoielnic își pune în practică latura cunoașterii (aflată la un nivel, de multe ori, mediocru), cu siguranță, va greși drumul și va acționa imoral! Astfel se naște întrebarea: pot dascălii cu un caracter îndoielnic să ofere o educație de calitate tinerelor generații? Cert, nu! Iar prăbușirea societății românești de astăzi, ne demonstrează, fără echivoc, că neamul românesc are, actualmente, o educație eronată!
Și totuși, aș dori să știu! Tu, profesore!: Te consideri capabil să educi tinerele generații și să fii util societății prin formarea și modelarea caracterelor tinerelor vlăstare, contribuind astfel, la reînvierea sistemului de valori al societății românești și, implicit, la asigurarea transcendenței neamului românesc, sau ești doar un alt distrugător al sistemului de valori și, implicit, al educației, prin simplul fapt că pui mai presus de interesele țării, interesele tale, personale?!Totuși, voi încerca să răspund la astfel de întrebări, în acest referat, care își dorește ca finalitate trezirea conștiinței dascălilor români ai anilor 2020, aflați într-o perpetuă letargie sau într-o continuă goană după imagine, funcții, bani și satisfacerea propriilor interese, în detrimentul intereselor naționale.
De aici s-a răspândit corupția, de aici s-a degradat societatea românească! De la sistemul educațional prost gestionat, de la mic, la mare și continuând cu tăcerea și neimplicarea, ca să nu zic nepăsarea celor care observă ce se întâmplă în jur, însă preferă să aleagă direcția greșită, mai facilă pentru ei, în mintea lor, prefăcându-se că nu observă, în loc să contribuie la redresarea societății. Ambele categorii sunt la fel de vinovate! Cei corupți, pentru răspândirea corupției, iar cei care tac, pentru că devin complici! Cât despre cei care aleg să se alieze cu corupții, nu fac decât să aleagă să decadă, în loc să se ridice! De ce își doresc oamenii să ascensioneze în carieră pe căi ocolite, imorale, în loc să urce cinstit? Din lipsă de respect, incompetență sau din lăcomie? De ce aleg să intre în fața altora, cu tupeu și agresivitate, în loc să aștepte să le vină rândul? Din dorința de a fi cu adevărat utili societății, ori din dorința de a-și hrăni ego-ul, ori de a-și ghiftui buzunarele cu orice preț? Suntem cu toții dascăli, iar munca unui dascăl nu înseamnă ascensiunea în carieră prin tertipuri de genul ,,scopul scuză mijloacele”, ci munca de dascăl presupune ierarhizarea valorilor, în primul rând, printr-un model demn de perpetuat în societate, și nu prin acțiuni de trafic de influență, ori manipulare, ori schimbarea regulilor jocului, când i se năzare nu știu cui, pentru a favoriza doar un grup de interese, în loc să fim echitabili cu toți beneficiarii direcți, respectiv elevii!Dar totul pare a fi o poveste demult uitată, pentru că manipularea și grupurile de interese domină și denigrează corectitudinea, ascund adevărul și dreptatea. Mă întreb cu stupoare: în ce fel de lume trăim?! De ce ne-am dori să trăim într-o lume coruptă, în care suntem prostiți pe față pentru scopul și mijloacele celor care joacă murdar? Care ar fi câștigul unui astfel de proces? Niciunul! Care ar fi câștigul societății, în acest caz? Niciunul! De ce să acceptăm mânjirea ființei noastre pentru a le fi bine celor mârșavi, și nu acționăm corect și responsabil, pentru a ne fi bine tuturor?
De ce să le dăm câștig de cauză celor care au escaladat cu obrăznicie, indolență, mită, manipulare și trafic de influență, nu lumea cunoașterii, ci lumea decadenței? Asta suntem astăzi! Un neam decăzut moral și spiritual, în care fiecare caută doar să profite, unul, de pe spinarea altuia!Nu mai este o noutate și nici o problemă de care să facem abstracție, noi, dascălii, faptul că, după așa-zisa revoluție din decembrie 1989 acest ,,tablou” a devenit tot mai vizibil și tot mai adânc înfipt în lumea decadenței! Mă îndoiesc că îl poate cineva contesta!
Am renunțat la a participa la examenele de bacalaureat, când am observat foile cu răspunsurile la subiecte, care circulau prin sală, spre rezolvare. Este imoral, este corupție! Ce îi învățăm pe elevi astfel? Să nu învețe nimic, că oricum le sunt rezolvate subiectele la examene, să nu rămână de căruță! Ce obținem: analfabeți funcționali! Distrug țara, mai ales atunci când ajung în funcții-cheie! Poate contesta cineva că aceasta este contribuția învățământului românesc?! Nu! Și degeaba au ajuns în funcții-cheie prin relații sau mită, dacă nu știu ce să facă acolo! Este etic? Este corect sau moral? Nu! Este imoral, incorect! Este corupție! De ce ar perpetua sistemul educațional astfel de mecanisme? Chiar atât de lipsiți de discernământ să fie profesorii începutului mileniului III, încât să nu își conștientizeze pagubele?!
Și mă refer aici, atât la pagubele provocate urmașilor lor, prin contribuția personală la dezlănțuirea corupției, cât și la pagubele provocate la nivelul slab al cunoștințelor și competențelor dobândite, la standardul educațional scăzut al educabililor! Ori, și mai grav: poate nu îi interesează?! Atunci, ar fi bine să își caute alt domeniu de activitate, în care să profeseze!Nu am înțeles niciodată de ce românul își folosește mintea inventivă mereu în scopuri negative și nu-și inversează gândirea, în direcția pozitivă! În privința respectării legislației școlare, deși s-a împământenit afirmația că legea e proastă, lacunară și interpretabilă, în loc să găsim reperele interpretabile în favoarea unei educații sănătoase, le găsim tot pe cele rele, sub masca ,,ajutorului” elevilor și părinților care, de fapt, este exonerarea de răspundere și permisivitatea perpetuării corupției și a lacunelor în privința cunoștințelor și competențelor dobândite!Declar un NU hotărât acestei manipulări prostești, menită să batjocorească și să distrugă mentalul colectiv! Deoarece nu oferim ajutor elevilor, ci îi iresponsabilizăm și mai tare, atunci când punem la colț corectitudinea, dăm câștig de cauză nedreptății și găsim portițe să îi ,,salvăm”, chipurile, de la sancțiuni, precum scăderea mediei la purtare, pe motiv că vine părintele și face scandal, că deh, dacă odrasla sa, decide, mâine-poimâine să dea la drept sau la poliție și îi trebuie media zece la purtare? Ce mai contează că un semestru întreg a deranjat intenționat procesul instructiv-educativ?! Merită zece la purtare pentru asta, nu-i așa?!În plus, este la a doua recidivă! A mai fost nevoită să se transfere din două școli, din aceleași motive! Aveți încredere, ca profesori, că un astfel de om se va schimba? Că va deveni util societății prin promovarea corectitudinii, conștiinței și a cunoașterii? De trei ori, nu! În special, la capitolul cunoaștere, eleva prezintă adânci lacune la disciplinele de bază, demonstrând că nu stăpânește nici măcar tabla înmulțirii în clasa a X-a!
Însă, îndrumată de o mamă iresponsabilă, dorește să urmeze studii superioare în domeniul arhitecturii! În cazul în care reușește să fie admisă și să absolve prin mită și corupție această facultate, se naște întrebarea: poate un elev să recupereze noțiunile de bază pe care nu le-a învățat până la 17 ani?! Ce garanție a calității și siguranței au viitorii proprietari ai unei construcții, al cărui arhitect este un astfel de om?! O altă întrebare care se naște în acest context: cum s-ar comporta un astfel de om odată ajuns în poliție sau justiție, într-o funcție care presupune dreptate și corectitudine?! Nu cumva, cam cum se comportă toți neaveniții care au ocupat funcții-cheie în această țară și contribuie permanent la decadența structurilor strategice care mențineau cândva țara, măcar pe linia de plutire? La polul opus se află cazul elevului care absentează nemotivat de la școală, deoarece este nevoit să muncească, pentru a aduce venituri necesare supraviețuirii familiei. El provine dintr-un grup vulnerabil, și anume: tatăl decedat, mama nevoită să crească un număr mare de copii. Conform legislației în vigoare, la zece absențe nemotivate, se scade un punct la purtare.Acesta se alege cu nota patru la purtare, în timp ce eleva indisciplinată, cu părinți înstăriți, dar educație precară, revine la zece la purtare, în baza articolului 26 din statutul elevului, care nu obliga revenirea la zece, ci doar susținea această posibilitate, dacă eleva își îndrepta conduita, pe următoarele opt săptămâni. Este corect, ca atunci când unui copil căruia i-a murit tatăl, se responsabilizează și se implică în câștigarea unui venit pentru asigurarea supraviețuirii, să îi dăm patru la purtare, iar unei eleve prost educate, care intenționat perturbă procesul instructiv-educativ, un semestru întreg, să îi dăm zece la purtare?! Este deontologic?! Evident, dascălii preferă să nu își asume responsabilitatea, să nu caute soluții favorabile decât pentru cei înstăriți, invocând legea, așa cum vor ei să o priceapă! Asta este discriminare la adresa grupurilor vulnerabile!!
În prezent, acel copil și-a demonstrat talentul, a fost selectat să joace un rol într-un film, alături de alți doi frați ai săi, în timp ce eleva indisciplinată a fost transferată la altă clasă, unde, se pare că, cel puțin până în prezent, și-a domolit pornirile rău-intenționate, ceea ce înseamnă că, totuși, și-a învățat măcar o parte din lecția primită! Desigur, până la o posibilă următoare recidivă!… Repartizarea posturilor, ca și repartizarea orelor la catedră, trebuie să țină cont de aproximativ aceleași criterii: vechimea la catedră, gradul didactic, rezultatele obținute cu elevii la concursuri și olimpiade școlare, ori la testările naționale/ bacalaureat. Este logic, legal și deontologic, ca procedurile să se desfășoare astfel!Școlile au ajuns să fie conduse de găști, ca la piață, deoarece criteriile de desemnarea membrilor Consiliilor de Administrație sunt fără nicio logică constructivă, care să reprezinte interesele naționale, conform legislației în vigoare, ci reprezintă doar interese proprii egocentriste, ori interese de grup, neloiale unui sistem educațional sănătos. Manipularea verbală, face tof ace sau telefonicăeste criteriul cel mai frecvent întâlnit și este folosit pentru satisfacerea nevoilor părtinitoare ale unor grupuri de interese, nicidecum după criterii de pregătire pe management educațional și rezultatele obținute în urma pregătirii. Acestea ar fi adevăratele repere, proceduri și procese corecte prin care, de altfel, toți trebuia și trebuie să ajungem în sistemul educațional! O arată legislația care de această dată, nu mai este nici interpretabilă, nici ambiguă! Și, culmea, tot de-a-ndoaselea se aplică! În sprijinul demonstrării acestor afirmații, analizați componența Consiliului de Administrație din acest an școlar: există doi membri care nu figurează în registrul național de experți în management educațional, dar conduc școala de o bună bucată de vreme, încoace. Există două persoane care au fost responsabile ale Comisiei pentru Evaluarea și Asigurarea Calității, de la nivelul instituției, însă nu au prestat activitățile necesare, dar azi, conduc școala… Oare de ce credeți că se organizează cursuri pe management? Există un cadru didactic nou venit în școală, care a fost desemnat să conducă școala, fără să cunoască problemele acesteia. De ce a fost desemnat? Din simpatie sau prin trafic de influență? Este corect? Este etic? Există cadre didactice care au făcut parte din CEAC, însă nu s-au implicat suficient în activitățile acestei comisii, dar au folosit CEAC ca trambulină spre CA, iar acum conduc școala! Există persoane care au fost propulsate pe criterii mai puțin ortodoxe, dar, paradoxal, își găsesc mereu acoliți să îi susțină (cine se aseamănă, se adună!).
Există un membru al CA fără normă întreagă în această școală, care este prezent doar de două ori pe săptămână în această instituție, însă face parte din conducerea școlii.
Este ca și când școala a ajuns să fie condusă aproape la fără frecvență. Nu am auzit pe niciunul dintre actualii membri ai CA să refuze un loc pe care nu îl merită cu adevărat! Oare de ce?! Din lăcomia după funcții, din dorința de imagine, din lipsa simțului măsurii, ori aceștia chiar se consideră cei mai competenți, în procesul managerial? Chiar mai competenți decât cei cu master absolvit cu rezultate deosebite, pe Administrarea și Conducerea Unităților de Învățământ și care au luat și concursul de director?! Oare nu ar fi normal să fie lăsați să își pună în practică competențele dobândite? Este sub demnitatea dăscălicească și de neconceput, acest amalgam de egocentrism, combinat cu trufie și dorință nemeritată de ascensiune! Atunci să nu vă mai mirați, dragi dascăli, că permanent contribuiți la decadența educațională și culturală a poporului român! Sunteți capabili să transmiteți corectitudinea, ca element definitoriu al sistemului de valori? Cât despre criterii de simpatie și antipatie față de unele persoane, la acest aspect se adaugă o altă formă de manipulare, generată de invidia față de potențialul unora; încercarea de a subestima persoana sau de a conduce întregi campanii de denigrare la adresa sa, cu scopul de a-i strica imaginea socială. Se recurge chiar și la invenții la adresa acestor persoane, doar-doar vor fi influențate masele, iar persoana se va retrage, ori va fi demobilizată, marginalizată. Corectitudinea trebuie pusă la colț, ca să facă loc corupției?! De ce distrugeți sistemul educațional?! De ce distrugeți neamul românesc?! Ce lăsați urmașilor voștri?!
Alegeți să vă corectați hibele comportamentale și deontologice, și să contribuiți la ridicarea standardelor educaționale din școlile românești, ori veți persistaîn continuarea distrugerii culturii naționale românești, prin acțiuni imorale, bazate pe mită, manipulare, trafic de influență etc., într-un cuvânt, alegeți să persistați în dezvoltarea corupției?
Desigur, alegerea aparține fiecăruia, în funcție de discernământ, simțul măsurii, înfrânarea dorințelor egocentriste etc. Aceasta este educația pe care o aveți și pe care o afișați! Aceasta este educația pe care o oferiți tinerelor generații! Vă place?!Române, trezește-ți conștiința!
M.P.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here