Cartea săptămânii

Pentru cei pasionaţi de lectură în timpul liber, o nouă rubrică prinde viaţă în paginile „Gorjeanul”.

La fiecare început de săptămână, Alexandra Apostol ne va îndruma către cele mai interesante cărţi pe care le putem găsi în librăriile târgujiene.

Cartea-document „Arsă de vie” cuprinde mărturia cutremurătoare a lui Suad despre condiţia femeii în lumea islamicã, ascunsă ochilor lumii, cea plină de tradiţii ancestrale neschimbate, dintr-un sat fără nume din Cisiordania.

Acolo, femeile nu şi-au schimbat niciodată condiţia de la „începutul veacurilor”, nu au drepturi, ci numai datorii, sunt obligate să se supună bărbaţilor în orice poruncă a acestora, nu au dreptul sã obiecteze. Chiar dacã uneori încalcă o regulă sau mai multe, îsi acceptă pedeapsa (iar, în funcţie de gravitatea faptei, uneori aceasta este moartea).

„N-am întâlnit o femeie arsă ca mine: ele nu au supravieţuit. Iar eu mă ascund şi acum, nu-mi pot spune numele,nu-mi pot arăta chipul. Nu pot decât să vorbesc,este singura armă care îmi mai rămâne”- Suad

Să fie o nenorocire faptul că te-ai născut femeie ? Pentru ea, cu siguranţă. Suad are 17 ani si e îndrăgostită. În satul său din Cisiordania, la fel ca în multe altele, dragostea nu există decât după căsătorie; dacă nu respecţi această lege, atunci iubirea înseamnă moarte. Tânărul de care este îndrăgostită vine în casa tatălui ei pentru a o cere de nevastă. Din păcate, Suad trebuie să aştepte să se mărite sora ei mai mare, iar teama de a nu fi înlocuită şi dorinţa nebună de a scăpa din casa tatălui o fac să cedeze avansurilor tânărului. Fiindcă rămâne însarcinată, părinţii îl pun pe cumnatul ei s-o ucidă. În ochii tuturor, acest om este un erou, căci fapta lui se numeşte crimă în numele onoarei. Desfigurată în urma arsurilor şi salvată printr-un miracol cu ajutorul unei organizaţii umanitare, Suad şi băieţelul său nou-născut reuşesc să ajungă în Europa, unde au posibilitatea să înceapă o nouă viaţă .

Cicatricile cauzate de arsură i-au devastat faţa,pieptul, braţele si picioarele.

Dar anii trec, Suad creşte, îşi găseşte un loc de muncă şi se indrăgosteşte de omul care avea să o sprijine tot restul vieţii, în ciuda poveştii ei îngrozitoare . La patruzeci de ani,poate spune că este o femeie realizată : are un soţ iubitor ,două fiice minunate şi pe Maruan – primul sau copil…cel din cauza căruia era să moară.

‘’Astăzi este altfel, pentru că eu am murit în satul meu şi m-am născut a doua oară în Europa. Şi astfel alte idei mi-au pătruns în gândire’’

Istorisirea lui Suad este reală, nu este ficţiune, ea ne arată cu totul altă lume, o lume care este complet diferită de a noastră. Povestirea autoarei este prezentată de la începutul vieţii şi până la noua ei viaţă în Europa, ascunzâdu-se în continuare de teama că dacă propria familie află că este încă în viaţă ar trimite pe cineva să o ucidă.

Suad a decis să-şi spună povestea pentru a denunţa crima în numele onoarei, o practică des întâlnită în multe ţări islamice(după estimările ONU, în fiecare an, cel puţin cinci mii de femei sunt omorâte pentru că au pătat onoarea familiei).

Vă sfătuiesc să citiţi această carte, sunt lucruri pe care aceste femei sunt obligate să le facă, lucruri, pe care noi, nici măcar nu reuşim să ni le imaginăm- este normal să le ştim, este normal ca toată lumea să deschidă ochii în faţa acestor nedreptăţi şi să ajute femeile din aceste ţări pentru a găsi forţa şi curajul de a se elibera.