Ca la noi, la nimeni – Setea de putere, setea de avere!

267

Mi-am readus în memorie aforismul de mai sus, unul plin de miez, ce aparţine celui mai sărac creator de limbă românească şi de poezie din câţi a avut neamul românesc. Poetul Naţional Mihai Eminescu. Al cărui sfârşit tragic e încă destul de controversat. Nelămurit după unii ce fac răspunzătoare forţe oculte ale Imperiului Austro-Ungar, cu implicarea soţiei unguroaice a lui Ion Slavici şi chiar a criticului literar – omul politic Titu Maiorescu, prezentat simplist de conformişti şi oportunişti.
*
Evenimentul cel mai important, pe plan intern, al zilei de duminică – o sărbătoare întărită de Ziua Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca – a fost fără discuţie Congresul extraordinar al principalului partid al României, axa alianţei de guvernare.
Reconfirmat în funcţia de preşedinte al PSD, Liviu Dragnea declara cu claritate: “Noua conducere a PSD va susţine, cu aceeaşi forţă, rămânerea la guvernare.” Ce-i drept, noua conducere este una întinerită şi capabilă. Sigur, opoziţia face tot felul de speculaţii că altceva a demonstrat că nu este capabilă. Mai ales la ultimele două moţiuni de cenzură. Riscuri există, iar, cam în acelaşi moment, aliatul de la guvernare Călin Popescu Tăriceanu, un om politic curajos şi hârşit într-ale conducerii fostului PNL, cel adevărat, şi a Guvernului liberal, timp de patru ani, zicea: “O condamnare definitivă a lui Dragnea ar avea un efect pervers.”
În mare vervă, însuşi primul ministru victor Ponta – om cu drept de vot în Biroul Politic Naţional al PSD -, aplaudat la scenă deschisă, nu s-a sfiit să vorbească cu multă sinceritate: <<Mă emoţionaţi.(…) Modelul meu politic, domnul Blair, spunea că: „În politică de două ori eşti foarte-foarte aplaudat. Prima dată când eşti ales lider al partidului şi a doua oară când te retragi.” Vă mulţumesc că nu m-aţi dezamăgit.>> Şi astea le-a rostit tot în aplauzele sălii!
Cu cinci ani şi jumătate, atâta cât a condus social-democraţia din România, primul ministru Victor Ponta şi-a permis, ca între colegi, şi câteva glume. Dar şi o concluzie extrem de serioasă: “În 2010 am spus că PSD este ca pasărea Phoenix. Când toţi se gândesc că e cenuşă. De fiecare dată renaştem. Eu fac parte din PSD. Am şi eu puterea de renaştere, dar, doar alături de dumneavoastră.”
ION PREDOŞANU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here