Hai s-o spunem pe-a dreaptă. Aşa cum nu există pădure fără uscături, nici toţi aceia care activează în Justiţia românească nu pot fi perfecţi. Şi aşa cum nu seamănă om cu om, nici procurorii nu sunt la fel. Ca şi în cazul magistraţilor judecători.
Din toate timpurile, dreptul roman, adică de pe vremea Imperiului Roman, a rămas drept o bornă. La care, normal, dreptul şi în genere legile fiecărei ţări se raportează. Or fi ele şi legi strâmbe, mai ales pe la noi prin România, numai că alea se impun a fi respectate. Păcatul ăl mai mare în privinţa legilor, a Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală, coduri nedezbătute de Parlamentul României, ci asumate prin răspundere de Guvernul Boc, fără posibilitatea de a fi amendate în discuţii pe comisii în cele două camere ale Parlamentului sau în plen, este acela că sub găunoasa sintagmă a reformării statului în Regimul Băsescu s-au produs nenumărate anomalii. Mai toate purtând marca Macovei, acel procuror comunist – ce semna şi condamnări în alb – cu comportament şi viziune totalitară.
Cine schelălăie cel mai tare şi se declară nemulţumit de Justiţia de azi? Taman Dictatoru sau Dictachiorul ce ne aburea cu „independenţa justiţiei”. Care sistem juridic este profund marcat în rău tocmai de el şi de echipa lui. De care se plânge acum, când trei membri ai echipei sale Laura Codruţa Kovesi, Florian Coldea şi Livia Stanciu, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, i-a arestat pe alţii trei: Elena Undrea, Alina Bica şi Horia Georgescu. Va mai curge multă apă pe Dâmboviţa şi pe Jiu până când Justiţia va fi complet spălată de reziduurile – procurori şi judecători cu Naşu-n suflet – ale căror numiri au fost făcute prin decrete prezidenţiale ale nenumitului vaporean. Şi totuşi, ceva se mişcă. În sensul că se schimbă. În bine. Să nu ne aşteptăm prea curând ca organismele ce se pretind a fi independente de politic – Curtea Constituţională a României şi Consiliul Suprem al magistraturii – să-şi limpezească şi ele, la rândul lor, apele. Destul de tulburi în cei zece ani ai Regimului Băsescu.
Inclusiv anul trecut au fost condamnări politice, la care partea acuzată nu şi-a putut susţine apărarea nefiind ascultată. Ba chiar s-a luat un complet de judecători de la Tribunalul Bucureşti şi a fost transferat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fără ca acel complet să fie stabilit aleatoriu. Aşa cum prevedea legea I s-au pus în faţă sute de kilograme de dosare – vreo 700 de pagini – şi obligat să ia o hotărâre. Care fusese stabilită la Palatul Cotroceni.
Mai noile poziţii ale Asociaţiei magistraţilor din România( în care n-aveau ce căuta procurorii!!!) şi Uniunea Judecătorilor ne arată că aceste asociaţii profesionale dau semne de revenire la adevărata lor menire. De aceea, să fim optimişti aşadar.
ION PREDOŞANU
