Autorul propoziţiei din motto este Regele Franţei şi Navarrei, Ludovic al XIX-lea(1638-1714) A urcat pe tron la vârsta de 5 ani, iar vorbele de mai sus le-a spus pe când avea 17 ani şi, de fapt, conducea Cardinalul Mazarin. A avut cea mai lungă domnie din istoria europeană, iar din 1661 a condus şi guvernul până la moarte, fiind un cinic şi dispreţuitor.
*
Si acum, după puţină istorie, să revenim la ale noastre. Anul trecut, ideea unui Proiect de Ţară a fost lansată de la Palatul Cotroceni, beneficiind de 24 de specialişti agreaţi şi care s-au întâlnit până acum numai de două ori, ultima întâlnire de lucru fiind în ziua de 9 noiembrie 2016. Împărţiţi în patru grupuri de lucru, specialiştii au trecut la treabă. Cel mai important grup de lucru fiind acela ce se ocupă, cu predilecţie, de statul de drept şi libertăţile fundamentale. Adică, prioritare în Proiectul de Ţară ar fi o viaţă mai liberă, mult mai sigură şi bazată pe respectarea drepturilor omului.
Practic, Proiectul de Ţară va fi armonizat cu opiniile majoritare ale cetăţenilor României ce şi-au exprimat prin vot, în ziua de 11 decembrie 2016, opţiunea pentru partidele PSD şi ALDE, care au propus renunţarea la austeritate şi la căciuleala faţă de recomandările externe, străine cu scopuri opuse interesului naţional, sub masca uneori falsă a atlantismului şi europenismului definite destul de neclar.
Astfel, statul de drept impune independenţa magistraţilor, adică a judecătorilor şi a procurorilor, deci supremaţia legii, precum şi apărarea cetăţenilor de abuzuri şi derapaje ale unor instituţii de forţă cu tendinţe de a ieşi din spiritul şi litera Constituţiei.
Cum s-a început şi conturat, Proiectul de Ţară nu diferă sau mai precis nu are contradicţii de nici un fel faţă de programele de guvernare ale câştigătorilor alegerilor. S-ar contura o Românie europeană, modernă şi din ce în ce mai prosperă. Se părea că preşedintele Iohannis doreşte un model de ţară conturat prin consens. Aşa a fost la început, dar pierderea alegerilor de către partidele ce-l susţineau pe Dacian Julien Cioloş, agreate şi de preşedinte – Noul PNL şi USR – a condus acţiunea prezidenţială spre cu totul altceva. Care diferă radical de ceea ce se intenţiona iniţial.
Practic, după alegerile parlamentare, „pas cu pas”, ca să folosim o exprimare dragă preşedintelui Klaus Werner Iohannis, acesta a distrus în mare parte şi cu hotărâre demnă de o cauză mai bună orice punte de dialog cu majoritatea parlamentară şi cu Guvernul Grindeanu. În mai puţin de o lună de zile a transformat consensul anunţat într-o luptă ce pare chiar un război pentru a-şi impune puterea personală discreţionară.
La Strasbourg, într-o conferinţă de presă ad-hoc, referindu-se la Proiectul Legii Bugetului pe 2017, domnia sa declara că puterea aleasă „are impresia că ei conduc lucrurile”. Conform Constituţiei, Parlamentul şi guvernul sunt alese şi ele conduc. Există oare cumva şi alte forţe oculte externe sau instituţii de forţă care ar conduce?
Evident, conduce şi preşedintele în baza prerogativelor constituţionale. Asemenea aserţiuni sau viziuni ne-ar apropia de statul totalitar. Ceea ce n-ar fi de dorit.
Tot la fel nu vrea deloc să lămurească scandalul Ghiţă Sebastian, în schimb acoperă greşelile sibiencei Laura Codruţa Kovesi, care pare protejata domniei sale din fruntea DNA!
Ion PREDOŞANU
