Cine s-a amăgit că fostul preşedinte al României – Traian Băsescu ar fi vrut să stârpească, aşa cum promisese, corupţia s-a înşelat amarnic. A dus-o pe cele mai înalte culmi de glorie. Iar acum, la finalul celui de-al doilea mandat – şi acesta tot nemeritat – mai arestează, prin procurorii Lui, dar nu dintre apropiaţii săi, din cei zece ani ai Regimului Băsescu.
AFACERI VEROASE, DOSARE ALBE. Un Regim de tristă şi nevolnică amintire. În care singurul lui ţel fu acela de a-şi spori averea şi a-şi vedea de interesele proprii. A învăţat ca nimeni altul, graţie şi sângelui ce-i curge prin vine, proverbul evreiesc: „Viaţa este cea mai mare afacere. O primeşti gratis.” La câtă avere a agonisit de când a parcurs drumul de la preşedionte al României la acela de Arendaş al Palatului din Dealul Cotrocenilor sau de Guvernator al Coloniei cu acelaşi nume este un adevărat As. Comisia Nana, alte comisii dacă se vor mai face şi albirea dosarelor sale – trecute şi viitoare – demonstrează cârdăşia politicienilor noştri – parlamentari şi lideri de partide ori partiduleţe – cu Mafia globalistă. Casa din Mihăileanu, Flota şi cârdăşia cu GAZPROM sunt doar câteva dintre veroasele afaceri din timpuil şi dinaintea Regimului Băsescu.
MOARTEA LIBERTĂŢII PRESEI. Ne aflăm sub incidenţa unornoi Cod penal şi Cod de procedură penală ce incriminează şi bagă pumnu-n gura presei aşa-zis independente, de investigaţii. Unii folosesc pseudonime, alţii sunt obligaţi. Ca o „realizare” a Regimului Băsescu este şi faptul că într-un recent Raport privind libertatea presei, România este clasată în coadă, după „democraţiile” din Surinam, Samoa şi Trinidad-Tobago. Această clasare ne este atribuită de organizaţia non-guvernamentală internaţională RSF – Reporteri Fără Frontiere, care are ca obiectiv apărarea libertăţii presei.
BALIVERNE MARCA BĂSESCU. Printre acuzaţii şi jigniri la adresa opopenţilor politici, în primul rând a premierului, Traian Băsescu nu semnează scrisoarea de intenţie a Guvernului către FMI. Pe care FMI el l-a adus în ţară, după ce tunase şi fulgerase în contra acestuia. Doar-doar o fi comisionul mai mare. Oricum, din cei 20 de miliarde de euro împrumutaţi în 2009, s-a ales praful, ţara rămânând îndatorată întru trei-patru generaţii de acum încolo. Când şi El şi noi vom fi oale şi ulcele, iar urmaşii noştri datori vânduţi.
Lipsa de obraz, că tupeul e prea puţin spus, îl face ca azi să facă şmotru cu Guvernul Ponta. Iar mâine să ceară USL să nu se dezbine, spre a nu se crea instabilitate politică. Acum scoate pe goarnă tâmpenia că firma RENAULT părăseşte România, speriind miile de salariaţi ai acesteia, şi uită să-şi ceară scuze. A fost nevoie de ES Ambasadorul Franţei la Bucureşti, Philippe Gustin, ca să pună lucrurile la punct. RENAULT nu părăseşte România pentru noroc, cum băznea Băsescu, pentru simpluil motiv că a investit aici 2 miliarde de Euro. Numai că noile proiecte ale RENAULT ar depinde de infrastructura ce se impune a fi modernizată.
Nicolae Roşca
