.jpg)
Nemuritorul cântec popular ar trebui să fie imnul persoanelor de vârsta a treia, întrucât în România bătrâneţea este cu adevărat grea.
Nu este de acuzat un stat cu o democraţie fragilă, cum este statul român sau un singur guvern, ci toţi politicienii, de la stânga la dreapta, care s-au perindat în Parlamentul României din partea unor forţe politice care nici în ziua de astăzi nu au calitate de partide politice. Nu putem spune că alianţa USL poate cânta la două voci, câtă vreme nici un program politic de stânga nu este compatibil cu un program politic de dreapta, cu toate că şi Ponta şi Antonescu declară că programul lor este unul naţional. Cât de mult bine fac programele naţionale popoarelor se vede în Grecia, unde interesul pentru putere a condus la minciună şi la căderea ţării în faliment. De aceea, nici un program negociat anterior nu mai are valoare după preluarea puterii, deoarece fie se destramă alianţa, fie apar necunoscute sau elemente trecute cu vederea în graba întocmirii programului. Să ne gândim la ce s-a întâmplat din 2005 încoace în România, pentru că fără creşterea veniturilor populaţiei, când se presupune că s-au risipit rezervele, criza ar fi fost mai grea astăzi pentru fiecare dintre noi. Greul nu a trecut, abia începe. În România muncesc patru milioane de angajaţi, deşi cifra este exagerată. Pensionari sunt aproape cinci milioane, iar economia nu mai merge, se prăbuşeşte deja. Banii de la bugetul de stat nu mai ajung nici de acadele, pentru că miniştrii, în loc să tezaurizeze resursele şi să le folosească pentru investiţii, le risipesc pe chefuri. Chefurile se prelungesc şi în comunităţile mici, unde din bugetele locale primarii organizează festinuri pentru clientela lor. Banii rupţi de la bugetele locale se duc în conturile unor firme care ştiu ele ce au de făcut la alegeri. Astfel, o sărbătoare mondială este făcută harcea-parcea după cum vor muşchii unor politicieni mărunţi, care nu ezită să dea vina pe funcţionari atunci când sunt atacaţi. Totuşi, aceşti oameni au alte obligaţii legale, organizarea chefurilor înlocuindu-le de fiecare dată. Ce ar fi dacă banii aruncaţi pe o masă colectivă cu preţ umflat ar fi împărţite în mod egal către toţi pensionarii! Ar rezulta o sumă mică, dar echitabilă. În toată comunitatea europeană principiul de bază este non-discriminarea, însă la noi acest lucru nu contează. Contează doar scumpirea medicamentelor, tăierea din pensie, ignoranţa, aroganţa şi alte tabieturi ale puterii, indiferent că este de stânga sau că este de dreapta. Astfel, la omul sărac nici boii nu trag, iar bătrânii noştri, în loc să se bucure de o bătrâneţe senină, pătimesc, chiar dacă mai au un gram de sănătate la purtător.
Constantin Bunilă
