Bat Clopotele Reîntregirii. Spre un nou An Astral 1918!

229

foto predo 2ANTE SCRIPTUM. Sărbătorirea Zilei Naţionale a României, pe 1 Decembrie, are o tradiţie ce nu depăşeşte 20 de ani. Numai că, în istorie, perioada e mică. Atât de mică încât cristalizarea sa nu fu posibilă.

Mai ales că nu doar venerabili, precum istoricul ce a trăit o istorie îndelungată cum este Neagu Djuvara, au părerile lor. Contrare. Ba că ar fi mai potrivită ziua de 10 mai, ba că aceea de 9 mai, Ziua Victoriei – în Războiul de Independenţă, dar şi a Victoriei aliaţilor în 1945. Se aduc argumente cu anotimpul, cu contribuţia regilor României sau mai ştiu eu care. În loc să-şi vadă lumea de treabă, să construim un prezent puternic ancorat în Uniunea Europeană, bazat pe efectele pozitive ale globalizării. Dacă vor fi fiind şi dintre acestea! Ori să le căutăm, în folosul naţiei.

DUPĂ 20 DE ANI. Cei douăzeci de ani vin după două dictaturi, în urma războiului doi mondial ţara intrând într-o epocă sinistră în care Sovrom-urile au secătuit-o. Nici guvernele şi nici partidele postdecembriste n-au păstrat resursele pentru săraca ţară bogată. Încât în anul de graţie 2010 nu mai există nici resurse, iar resursele umane sunt împrăştiate prin Europa sau pe mapamond pentru un trai mai bun. Spre plecarea din ţară, cetăţenii apţi de muncă fiind încurajaţi de pigmeii care-o conduc. Prost.

Şi totuşi, la Bucureşti, o firimitură a armiei române a defilat superb pe sub Arcul de Triumf. Pe o ploaie criminală şi în absenţa mai marilor vremii. Împrăştiaţi care încotro. Ba prin Asia, ba prin capitalele de judeţ, unde şi-au dat mâna de ochii lumii – parlamentarii dez-uniţi la dezbaterea şi votarea legilor -, ba la Alba Iulia. Unde au bătut Clopotele cele mari ale Catedralei Reîntregirii Neamului. S-a refăcut, ca în Anul Astral 1918, scena cu delegaţiile regiunilor istorice ale României Mari. O Românie mai firavă, la 92 de ani de la Marea Unire, din punct de vedere economic şi social, slăbită ca stat şi, totuşi, cu şanse de revenire din hăul în care-a căzut în ultimii 20 de ani. Una întărită şi posibil re-unită peste ani în graniţele Uniunii Europene, spre care se-ndreaptă şi românii de peste Prut.

La Alba Iulia, în preajma sărbătoririi Zilei Naţionale a României, s-au desfăşurat lucrările Congresului Spiritualităţii Româneşti, ediţia a XIV-a. Ca o recunoaştere a meritelor Poetului Naţional Adrian Păunescu, sufletul şi preşedintele Congresului Spiritualităţii Româneşti, regretatului împătimit luptător pentru unitatea neamului i s-a dezvelit un bust. La ediţia din acest an, au fost prezente cele mai numeroase delegaţii ale comunităţilor de români din întreaga lume. Salutăm numirea ca preşedinte al Congresului Spiritualităţii Româneşti a Prea Fericitului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Daniel Ciobotea, şi hotărârea de a muta la Alba Iulia a Secretariatului general al CSR.

POST SCRIPTUM. Un mare om de ştiinţă şi scriitor român, născut pe meleaguri vâlcene, S.I., trăitor în Statele Unite ale Americii, scriitor şi autor a peste 70 de cărţi în domeniul literaturii a fost nominalizat pentru Premiul Nobel. La secţiunea pentru literatură. Unde-au mai candidat fără succes poetul Lucian Blaga, nesusţinut de statul român din acea vreme, Nichita Stănescu, Mircea Ivănescu şi Cezar Ivănescu. Ar fi cazul ca şi Uniunea Scriitorilor din România şi Academia Română să susţină nominalizarea. Sperăm să nu se mai repete invidiile din alţi ani şi, măcar acum, să avem un reprezentant pentru anul 2011, susţinut de toate forurile competente. Unde-a mai fost propus şi românul francez George Astaloş.

Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here