IOSIF CONSTANTIN DRĂGAN, FUNDAȚIA EUROPEANĂ DRĂGAN – 1991
p. 506
„Da, în 1944 Banca Națională a României avea în seif 40 (patruzeci) de vagoane de aur!”.
p. 507
„Prevăd un al treilea război mondial, care va pune omenirea pe adevăratele ei temelii sociale. Dacă aș fi fost învingător, aș fi avut statui în fiecare oraș al României. Cer să fiu condamnat la moarte și refuz dinainte orice grațiere. În felul acesta voi fi sigur că voi muri pe pământul Patriei, în schimb, voi, ceilați, nu veți fi siguri dacă veți mai fi aici când veți fi morți!”.
„Scipio Africanul a urmărit pe Hanibal peste câmpiile Franței, ale Spaniei, ca să-l înfrângă pe nisipurile fierbinți ale Africii, la Zama, răzând de pe fața pământului marea Cartagină. Astfel, el a pus bazele strălucirei Romei. Ca și Temistocle și Vespasian, care și-au servit țara, și el a murit în exil. Îmi vin în minte, în aceste clipe tragice ale vieții mele, fără să mă gândesc că ași putea fi comparat cu ilustrul general roman, cuvintele pe care el, pornind în exil, le-a adresat de pe puntea corabiei poporului său: „Ție, popor ingrat, nu-ți va rămâne nici cenușa mea!” (p. 507)
p. 507-508
„Împreună cu el au fost condamnați la moarte Mihai Antonescu, generalul Pantazi, Piki Vasiliu, Gh. Alexianu, Gh. Lecca și Eugen Cristescu.
Mareșalul nu a vrut să înainteze cerere de grațiere către Rege.
Mamă-sa, venerabila doamnă Baranga, a făcut-o în numele său. Pentru a se eschiva, Regele a dispărut din Capitală. Iuliu Maniu s-a dus la Palat în ziua execuției, pentru a încerca să-l convingă pe Rege să semneze grațierea. Nu l-a găsit. Evenimentele și-au urmat cursul și execuția sentinței a avut loc în după amiaza zilei de sâmbătă, 1 iunie 1946. În ziua următoare, la 2 iunie, mareșalul urma să împlinească vârsta de 64 sau 66 ani. Ca și la Iulius Caesar, data nașterii era imprecisă, cu un joc de 2 ani!
p. 508
După unii, el s-ar fi născut la 2 iunie 1880, iar după alții, la 2 iunie 1882. De altfel, aceasta era data oficială de naștere.
p.511
„Te du cu bine, Lecca! i-a răspuns Mareșalul.
Spune-i Regelui că nu plec supărat pe el și că l-am iertat.
Mai mult: spune-i că-i mulțumesc că mi-a oferit prilejul să mă așez, cu un minut mai devreme, în rândul celor care s-au jertfit pentru binele și onoarea acestui neam„.
p. 513
„Când s-a apropiat momentul, am auzit vocea Mareșalului limpede și pătrunzătoare: „Domnilor, suntem gata! Ochiți cum trebuie! Trăiască România! Foc!”
Patru rafale scurte de pistol automat, în liniștea de cimitir a acelui colț de închisoare. Mihai Antonescu, generalul Piki Vasiliu, Gh. Alexianu au căzut retezați și trupurile lor au rămas în nemișcare…
Mareșalul se ridicase într-un genunchi și, înălțându-și pieptul și fruntea a strigat:
„N-ați nimerit, domnilor!
Ochiți mai bine, terminați odată!”.
Profesor pensionar, Teodor Voicu
