Niscaiva concluzii amare, după a II-a Sesiune a Bacalaureatului
Ne face, nu ne face plăcere ne vedem siliţi a constata că învăţământul românesc se afundă din ce în ce mai periculos.
Proastele rezultate, execrabile am putea zice, din prima sesiune a BAC-ului din acest an, nu puteau schimba radical situaţia şi mai prăpăstioasă a recent încheiatei a II-a sesiuni de bacalaureat. Una cu numai 16,06% reuşiţi la nivel de ţară. Asta înaintea contestaţiilor şi a reexaminării ruşinoaselor lucrări şi notări, deopotrivă. Aşa cum ne-au transmis, pe cale orală la început, apoi a intrat în folclorul scris al naţiei şi al limbii române prin celebra zicală : „Ai parte, ai carte!” este, din păcate, nu doar desuetă, ci de-a dreptul neadevărată. Zicalele, aforismele poporului român ştiam că sunt nişte gânduri limpezi, clare şi în care putem avea încredere totală. Ei bine, se profilează ca din ce în ce mai răspândită contrazicala, dacă putem să-i zicem aşa, conform căreia : „Ai carte, n-ai parte!” Nu ne gândim la aceia care învaţă şi sunt de-a dreptul nişte exemple vii de dăruire, talent şi devoţiune faţă de principala preocupare a tinereţii – formarea profesională prin învăţătură. Din păcate, prea desele schimbări politice au dus la o vânzoleală din care nu doar economia, sănătatea dar şi educaţia naţională au avut de suferit. Ce te faci dacă stufoasa programă şcolară, căreia docţii din Ministerul Educaţiei îi spun curriculă şcolară, nu s-a schimbat de vreo zece ani bătuţi pe muchie. Aceeaşi multă informaţie şi deloc folositoare unui copil îi îndepărtează pe aceştia de carte, de educaţia ce s-ar presupune a fi permanentă. La Liceul din comuna Peştişani, pe care l-am terminat eu, ca elev al primei promoţii, fost Liceu teoretic, fost Liceu „C. Brâncuşi”, actual Colegiu şi Grup Şcolar tot „C. Brâncuşi” nu se mai învaţă nimic. La prima sesiune au luat examenul de bacalaureat doar patru elevi. Acum, n-am ştire ce-au făcut dar aproape sigur s-au umplut de ruşine. În timpul şcolii, mai mulţi elevi sunt la terasa şi barul de vizavi, ce ţin de Pensiunea „Casa Brâncuşi”. La o cafea, la un pahar de nu ştiu ce. De vină nu-s, evident, terasa şi barul. Asta în vreme ce nişte profesori iau lefuri, cam mici, şi pentru că nu-şi fac datoria şi nu se impun în faţa propriilor elevi. Pe care-i taxează la meditaţii, spre a-şi completa câştigurile. Şi situaţia cu meditaţiile nu-i doar în mediul rural. La Colegiul naţional „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu, situaţia nu-i cu nimic mai roză. Poate doar un pic mai portocalie. Că la Peştişani situaţia este “galben-neagră”, după culorile cârmuirii Colegiului-liceului şi al Grupului Şcolar aparţinător. Ca o dovadă a recunoaşterii slabei educaţii, profesorii de la Colegiul Industrial Peştişani nu-şi lasă propriile odrasle să înveţe acolo, ci le trimit la alte colegii din Târgu Jiu ori din altă parte. Şi cum să aibă parte în viaţă aceia care nu pun burta pe carte, după cum o arată rezultatele, chiar deloc. Nici măcar profesorii nu-s mai breji, la examenele de ocupare a posturilor de titulari, ca şi la suplinitori, dascălii nu au fost mai bine pregătiţi. Dar asupra subiectului, monstruos de cumplit, vom reveni.
Ion Predoşanu
