Orice s-ar zice, şi numai prin faptul că asupra desfăşurării evenimentului “Brâcuşiana – 2011” a planat incertitudinea existau destule voci care-şi manifestau neîncrederea.
Va fi o manifestare culturală de elită sau nu? Mai ales că atât Primăria Târgu Jiu şi Cosiliul Local rezolvaseră cu mare întârziere vidul de putere la cârma nou creatului Centru municipal de Cultură “Constantin Brâncuşi”, printr-un controversat concurs.
Greaua moştenire, greaua misiune
Treaba s-a întâmplat, de vineri şi până sâmbătă seara, sub ochii noştri cam nedoriţi şi fără o 
transparenţă, cât de cât. Până la urmă, directorul Ovidiu Popescu, înscăunat pe ultima sută de metri, ajutat imens de directoarea interimară Teodora Ciobanu şi de mai multe persoane din cadrul Primăriei, s-a achitat mulţumitor de greaua misiune.
Ca un semn bun, nimeni nu s-a plâns ca-n lumea politicii, de greaua moştenire lăsată de hulitul Sorin Lory Buliga. Fiecare şi-a văzut de treabă şi, chiar cu unele minusuri, atmosfera a fost una calmă. De seriozitate şi profesionalism.
Mulţi chemaţi, puţini aleşi
Moda invitaţilor a murit demult, ca şi a scrisorilor ori a scrisului. Eu unul, deşi aş fi dorit să particip cu una-două comunicări. Mă rog, aveam două pregătite încă din 2010, doar-doar s-o ţine “Brâncuşiana”. Am primit informaţii, ca gazetar, nu chiar exacte. O imensă listă cu participanţii, dintre care majoritatea nu confirmaseră. Lista, de tot râsul, îl avea şi pe Mircea Dinescu, unul căruia, ca şi lui Horia Roman Patapievici, îi cam pute tot ce-i românesc. Mă rog, de gustibus. Nu-mi dau seama ce căutau atâtea nume ce nu-şi confirmaseră prezenţa şi ce legătură puteau avea mulţii nepoftiţi cu Fenomenul C. Brâncuşi.
Până la urmă, n-au apărut muştele la arat. Deh, eram în plină iarnă şi efortul era prea mare. Dar n-am văzut pe nimeni de la Ministerul Culturii şi nici de la Uniunea Artiştilor Plastici. Chiar dacă 
UAP apărea pe afişele manifestării total aiurea. Ca şi pe invitaţia Program la Salonul Internaţional(doar cu numele!) de Sculptură Mică Târgu Jiu 2011.
Şi a fost ziua întâi
Desfăşurată nu prea de dimineaţă şi începută cam după o oră de întârziere, semn că pe la Gorj nu prea mai sunt nemţi. în Sala Teatrului “Elvira Godeanu” s-a ţinut Sesiunea de cumunicări cu tema “Ansamblul Monumental Calea Eroilor – Artă şi Inginerie”.
Doi ingineri, printre cei mai valoroşi specialişti din ţară pe acest domeniu, au ţinut interesante comunicări asupra cărora vom reveni.
La un nivel de vârf s-a prezentat antropologul bucureştean Matei Stircea-Crăciun, un distins cărturar şi antropolog cu studii şi specializări în USA şi Franţa, care şi-a dedicat ultimii 20 de ani pasiunii sale de inimă – 
Constantin Brâncuşi.
În holul Teatrului Dramatic “Elvira Godeanu”, ceva şi a doua zi în holul din faţa Sălii Maure a Palatului Administrativ, Fundaţia şi Editura “Scrisul Românesc” din Craiova, în frunte cu directorul prof. univ. dr. Florea Firan, au prezentat câte o Expoziţie de carte – Ediţii “Constantin Brâncuşi” publicate de Scrisul Românesc.
Dispreţul faţă de Hobiţa, dragostea faţă de PP!
În după amiaza de vineri, pe la orele 15, un ditamai autocarul pus la dispoziţie de organizatori, s-a deplasat cu doar vreo 7-8 persoane din Târgu Jiu până la Hobiţa. Stupoare!
Unde ni sunt brâncuşiologii? Greu de descifrat acest mister. S-a mers, totuşi, la Casa Memorială “Constantin Brâncuşi”, unde cei doi muzeografi şi două-trei fete-doamne drăguţe de la Târgu Jiu făcuseră o pregătire ca-n basme. Sâmburi de nucă, şunculiţă, ouă fierte, mere şi pâine de casă, plus ţuiculiţa fiartă, cum îi plăcea lui nenea Costache, aşa cum îi spuneau cunoscuţii lui Constantin Brâncuşi. Bitanul care-şi cumpărase la Paris inclusiv un cazan de făcut ţuică.
Cum s-a aflat mai spre seară, mulţi dintre absenţii călătoriei la Hobiţa erau sculptori. Expozanţi la Salonul Internaţional de Sculptură Mică Târgu Jiu 2011. Iar acolo, organizatorul Paul Popescu avusese grija să ofere onor Juriului condiţii mai bune decât la o amărâtă de casă ţărănească în care se născuse fie şi Brâncuşi.
Mulţi absenţi şi la “Bigamul”
Teatrul Dramatic “Elvira Godeanu” a oferit, vineri, de la orele 18, un superb spectacol pentru invitaţi. Dacă de dimineaţă fuseseră aduşi elevi de liceu pentru a umple sala aceluiaşi teatru la sesiunea de comunicări, plecat după 15-30 de minute la vreun Cafe Bar din apropiere, cam la fel s-a petrecut şi seara. Cine gândea că brâncuşiologii şi sculptorii ori membrii Juriului Salonului nu agreează cultura şi preferă băutura.
Aşa că, în faţa unei Săli aproape goale, actorii echipei distribuiţi şi struniţi de tânărul regizor Cristian Ioan, s-au întrecut pe ei în piesa “Bigamul”, de Ray Cooney. Este pentru prima dată când l-am văzut jucând pe actorul Marian Negrescu, directorul Teatrului Dramatic “Elvira Godeanu”. Care, vorba lui Vasile Vasiescu: “E bun, dom’le, nu pentru că e cumnatul meu!” Chestiune de care ne-am convins.
Autoritarul director Marian Negrescu ameninţa, la un difuzor, înaintea fiecărui spectacol că trebuie să fie închise telefoanele mobile, la fel ca-n Biserică, lucru cu care-am fost de acord. Dar mai ţipa că fotografiatul este interzis. Motiv pentru care n-am îndrăznit să facem niscaiva fotografii. Ce păcat!
“Brâncuşi – 135 de ani de nemurire”
Acesta este titlul Sesiunii de comunicări – partea I, ţinută în Sala Maură a Palatului Administrativ. Atât de cuprinzătoare şi susţinută de oameni devotaţi Memoriei lui Brâncuşi, încât vom încerca în acest an cultural dedicat Nemuritorului Constantin Brâncuşi să le publicăm pe toate, în măsura în care vom intra – cu sprijinul directorului Ovidiu Popescu – în posesia lor. O descriere selectivă a principalelor idei susţinute de participanţi ar fi, credem, incomplete şi doar parţial lămuritoare.
Sesiunea a fost moderată de profesorii universitari Constantin Prut şi Alerxandra Titu. Vom înşirui titlurile şi autorii: Florin Rogneanu, critic de artă şi directorul Muzeului de Artă Craiova – Constantin Brâncuşi – sculptorul luminii; Sorana Georgescu-Gorjan – Brâncuşi şi şurubul de teasc (n-a participat, din motive medicale şi o rog pe Teodora Ciobanu să mă ierte pentru că n-am cunoscut adevăratul motiv, dar comunicarea i-a fost citită de Matei Stircea-Crăciun); Ion Mocioi – Rădăcinile artei lui Brâncuşi; Sergiu Nistor – Ansamblul Monumental Calea Eroilor în lista Patrimoniului Mondial; Zenovie Cârlugea – Coloana fără sfârşit – un proiect artistic irealizabil?; Vlad Ciobanu – Brâncuşi; Vasile Vasiescu – Şotron pe str. Calea Eroilor; Petre Tănăsoaica – Brâncuşi în cărţi; Ştefan Stăculescu – Brâcuşi în Universul cuvintelor; Dumitru Mălăescu Băleşti – Poarta Sărutului – Elogiul zilei; Ion Popescu-Brădiceni – Fenomenul Nadia Comăneci şi Fenomenologia Operei lui Brâncuşi.
Conservarea şi restaurarea, un bob zăbavă!
Analiza stării de conservare a Ansamblului Monumental “Calea Eroilor” s-a constituit mai mult într-a conferinţă, cu mai mulţi vorbitori. Este şi motivul serios pentru care asupra dezbaterii ne propunem să revenim în numărul de mâine al “Gorjeanului”.
Culisele unui Premiu I, la Salonul de sculptură
S-ar putea spune că sculptorul Paul Popescu a obţinut Premiul I al Salonului Internaţional de Sculptură Mică Târgu Jiu, ediţia a VII-a, mai ales pentru că se pricepe de minune să fie un bun organizator. Despre chestia cu turnatul în pahare nu zicem nimic, întrucât n-am văzut nimic şi nu ştim dacă-i adevărat.
Un critic ar zice că lucrarea – Desprinderea aripei -, pentru care a luat Premiul I, fără coroniţă, dar probabil cu un plic consistent şi o Diplomă aşijderea, ar fi mai slabă decât a fratelui său. La fel cum insinuarea printre sculptori a simpaticului Vasile Vasiescu – autorul unei lucrări despre care singur spunea că “este un trovant pe care l-am găsit în grădină!” poate prea nu doar o impietate, dar chiar o blasfemie la adresa sărbătoritului Brâncuşi. Mă rog, Vasile Vasiescu recunoştea că fusese la un pas de a câştiga un premiu, dar adusese doar o sticlă de vin. Să credem că Marele Maestru al Combinaţiilor Paul Popescu adusese mai multe? Cine ştie! Apăi, dacă aşa se măsoară valoarea artistică în Mileniul trei, atunci e bine că Brâncuşi n-a prins asemenea timpuri.
Ajutoare spre fiasco!
Una peste alta, “Brâncuşiana – 2011” este un succes şi o mare surpriză, asupra căreia vom reveni. Vom da cuvântul unor participanţi în ziarul de mâine.
Nu cred că insinuarea lui Paul Popescu printre organizatori, sau mai bine zis contribuţia sa la Salon, s-ar putea să-l coste pe neexperimentatul Ovidiu Popescu. Iar Paul Popescu s-a ales cu un Premiu I, în bani, şi atât. Dacă isprava se va repeta şi la alte ediţii va duce bravului director Ovidiu Popescu numai deservicii.
Am priceput că eforturile şi aportul excelenţei organizator care este distinsa director-interimar, Teodora Ciobanu, erau necesare şi o felicităm sincer. L-am rugat pe proaspătul director al Centrului Muncipal de Cultură “Constantin Brâncuşi” – Ovidiu Popescu să fie mai atent în alegerea colaboratorilor. Nu spunem o vorbă mare, nici nu dăm cu parul. Numai că de sprijinul lui Paul Popescu putea, bănuim, să se lipsească.
Ion Predoşanu
