Este o plantă ierboasă, mirositoare, cu tulpină înaltă de până la 2 m. Frunzele sunt adânc divizate, iar florile sunt mici, de culoare roz-liliachie şi sunt grupate pe partea superioară a ramificaţiilor tulpinii.Planta creşte spontan pe soluri umede, în stufărişuri, păduri, la marginea apelor, în lunci şi zăvoaie, în zonele de deal şi munte, fiind răspândită în toată Europa şi Asia.În scop terapeutic se recoltează rizomii, stolonii (tulpinile târâtoare) şi rădăcinile.
Compoziție: ulei volatil, acid cafeic, acid clorogenic, substanţe terpenoide, sescviterpene, acid salicilic, glucide, flavonoizi, taninuri, răşini, cumarine
Acțiune: sedativă, antispastică
Indicații terapeutice: nevroze, palpitaţii, colici stomacale de natură nervoasă, insomnii, tulburări de menopauză
Se poate folosi sub formă de pulbere (de 3 ori câte un vârf de cuţit pe zi) sau ceai: se prepară o infuzie din 1 linguriţă la 1 cană cu apă. Se bea treptat în cursul unei zile sau seara, înainte de culcare.
Precauții și contraindicații
Administrată ca tranchilizant, valeriana nu pare să aibă efecte toxice adverse. De aceea poate fi administrată chiar şi copiilor. Se cunosc totuşi cazuri de intoxicaţie voluntară sau accidentală prin administrarea în doze excesive. Nu este recomandată utilizarea pe durată nelimitată.
Alexandra Cruceru
