Creştinii ortodocşi au intrat, de luni, în Săptămâna Luminată. Această săptămână este prima care urmează după Învierea Domnului Iisus Hristos şi se termină în duminica următoare, numită Duminica Tomii.
Pentru toţi creştinii ortodocşi, Săptămâna Luminată este începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după cincizeci de zile de la Paşte, la Pogorârea Sfântului Duh sau Rusalii. Săptămâna Luminată stă sub semnul luminii şi prima slujbă din această săptămâna începe prin cuvintele ”Veniţi de luaţi lumină!”. Conform tradiţiei, toate slujbele din Săptămâna Luminată se ţin cu Uşile Împărăteşti larg deschise. Astfel, privirea spre altar nu mai este împiedicată de nimic, ceea ce simbolizează uşa deschisă de la mormântul Mântuitorului, precum şi ruperea catapetesmei Templului din Ierusalim în momentul morţii Mântuitorului. Tot în această săptămână, se spune că încep cele nouă joi şi cele nouă marţi numite „oprite”. Despre acestea, în popor se crede ca sunt periculoase pentru grindină. Prin Învierea Domnului nostru Iisus Hristos din morţi, cei din popor cred ca raiul se deschide tuturor sufletelor reţinute în prinsoarea iadului începând de la Adam şi până la venirea Mântuitorului, şi rămâne deschis de la Înviere până la Duminica Tomii (a Sfântului Apostol Toma). Se spune că cine moare în Săptămâna Luminată – şi mai ales în ziua de Paşti sau în săptămâna cea dintâi după Paşti, merge de-a dreptul în rai pentru că lumina raiului străluceşte fiecăruia care moare în această săptămână şi pentru că în timpul acesta uşile raiului sunt deschise, iar cele ale iadului închise. Cel care moare este primit în rai, indiferent de păcatele care le-a făcut, căci toate i se iartă. Şi cel care se naşte în această zi, şi mai cu seamă când trage clopotul întâia oară la biserică, este un om norocos pentru toată viaţa. În cele şapte zile, din Săptămâna Luminată, la slujbele religioase se cântă despre Înviere, iar la slujba de înmormântare se cântă „Cristos a înviat” în loc de „Veşnica pomenire”. Vineri, în Săptămâna Luminată, ortodoxia sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii, un mare praznic ce datează din a doua jumătate a primului mileniu creştin. Se face referire la o vindecare minunată a unui orb ce şi-a recăpătat vederea după ce şi-a udat faţa cu apa unui izvor situat într-o pădure din apropierea Constantinopolului. Biserica zidită din ordin împărătesc pe locul unde era situat acel izvor a primit hramul „Izvorul Tămăduirii”. În toate bisericile şi mânăstirile, după Sfânta Liturghie, se săvârşeşte slujba de sfinţire a apei (aghiasma mică), după o rânduială adecvată Săptămânii Luminate.
Tradiţii în Săptămâna Luminată
Prima săptămână după Duminica Paştelui, este Săptămâna Luminată. În această săptămâna nu se fac nunţi, iar zilele ei se petrec conform datinii, tradiţiei şi obiceiului. Se spune că în miercurea după Paşti, zisa Sfânta Mercurie, bărbaţii pot lucra la câmp, însă femeile ţin această zi pentru a nu se îmbolnăvi de picioare. Se mai spune că nu e bine a lucra, altfel e rău de pureci. Tot atunci e ziua când se ţine „nunta şoarecilor”, cine nu ţine această zi, acestuia şoarecii îi vor roade grânele, hainele şi bucatele. Ziua de Joi mai este numită „Joia verde”, „Joia rea” sau „Joile Domneşti”, acestea fiind zilele de joi de după Pasti şi până la Duminica Mare- Rusalii. Această zi este ţinută mai cu seamă de femei, pentru ca grindina să nu strice holdele, să nu cheme seceta, pentru boli, şi pentru rodul pomilor. Există foarte multe obiceiuri legate de ziua aceasta din Săptămâna Luminata, dar doar bătrânii mai ţin cont de ele. În această zi se dă de pomană peşte, se pomenesc morţii, se pune foc sub pomi contra omizilor, în zori se face focul cu cei nouă buciumei pentru a încălzi sufletele morţilor. În ziua de vineri, zisa Fântâniţa sau Vinerea Scumpă, se sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii. După Vinerea Scumpă se dă dezlegare la ploi. Prima duminică după Paşte, numită Duminica Tomei sau Paştile Mici, este o sărbătoare consacrată morţilor, atunci se fac pomeniri pentru cei înecaţi.
Ana-Maria Catalinoiu
