Toporaşul este o plantă medicinală, erbacee, originară din Europa, fără tulpină, perenă şi care formează stoloni lungi. Frunzele sunt ovale sau în formă de inimă, florile sunt intens parfumate, singuratice, de culoare violetă, roşiatică sau albă, prevăzute cu un peduncul lung, iar fructul este o capsulă de formă sferică sau hexagonală. Toporaşii cresc prin zăvoaie, livezi, poieni, pe la marginea pădurilor, mai rar chiar şi prin grădini. În fitoterapie se folosesc frunzele, florile şi rădăcinile. Planta are şi un uz cosmetic, în industria parfumurilor.
Compoziţie
Florile de toporaş conţin numeroase uleiuri volatile (nonadienol, octodienol, alcool benzilic, o cetonă nesaturată- parmonă,eugenol), rezine, viola-cvercetina (rutozid), violamină- o substanţă colorată albastră, acid acetil- salicilic, mucilagii, zaharuri şi substanţe minerale.
În compoziţia frunzelor intră: ulei volatil de culoare brună format din esteri metilici ai acidului salicilic şi nonadienol, iar rizomii şi rădăcinile de toporaşi conţin saponozide, un alcaloid-odorantină, acid-2- nitropropionic, uleiuri volatile, principii amare şi esteri ai acidului salicilic.
Acţiune: expectorantă, cicatrizantă, antiinflamatoare, vomitivă, purgativă, sudorifică
Indicaţii terapeutice: amigdalită cronică, bronşită, cistită, colită, constipaţie, dermatoze, febră, gastralgii, afecţiuni renale, gută, guturai, hipertensiune arterială, insomnii, intoxicaţii acute, palpitaţii, răceală, răni, reumatism, tumori maligne ale pielii, tuse şi ulcer gastroduodenal;
Alexandra Cruceru
