Sulfina este o plantă ierboasă din familia leguminoaselor, cu flori galbene, plăcut mirositoare, înşirate la vârful tulpinilor înalte de până la un metru. Creşte în toate regiunile ţării, din câmpie până în zonele de munte.
În scop medicinal, de la sulfină se recoltează partea aeriană înflorită.
Compoziţie: acid melilotic, care prin hidroliză formează cumarine, alantoină, acid alantoic, acid uric, colină, mucilagii
Acţiune: emolientă, anticoagulantă, astringentă, diuretică, cicatrizantă, calmantă
Indicaţii terapeutice:
Preparatele din sulfină sunt folosite în tratarea afecţiunilor gastrice, în varice, hemoroizi, tromboflebite, pentru oprirea sângerărilor uşoare, iar în medicina empirică este indicat pentru tratarea icterului şi a afecţiunilor hepatobiliare.
Administare:
Infuzia se prepară din 1 linguriţă de plantă uscată la 1 cană cu apă. Se beau 1-2 căni pe zi.
Pentru combaterea insomniilor se poate bea 1 cană de infuzie din flori de sulfină înainte de culcare.
În gingivite, afte bucale, abcese dentare se prepară o infuzie din 2 linguriţe de plantă la 1 cană cu apă şi se clăteşte gura de mai multe ori pe zi.
Pentru uz extern, se prepară o infuzie din 1 linguriţă de plantă la 1 cană cu apă şi se aplică sub formă de comprese locale.
Precauţii şi contraindicaţii
După recoltare trebuie să se acorde o atenţie deosebită procesului de uscare. Uscarea necorespunzătoare poate duce la apariţia unor substanţe cu efect anticoagulant, constituind un potenţial pericol de sângerare.
