Şi în acest an la sfârşit de Făurar sărbătorim cea de-a 88- a aniversare a protecţiei civile din Romania. Evenimentul va fi marcat la nivel local în conformitate cu cerinţele specifice stării de alertă în care ne aflăm datorită Covit 19. Totuşi putem reaminti pentru cititori nostrii câteva repere din istoricul acestei nobile activităţi precum şi misiunile sale pe teritoriul national.
Prima denumire a protecţiei civile a fost conform Decretului Regal nr. 468 din 28 februarie 1933 ,,Apărarea pasivă contra atacurilor aeriene’’ având ca scop ,,limitarea efectelor bomardamentelor aeriene asupra populaţiei şi teritoriului asigurându-se proteţia și micşorând eficacitatea atacurilor’’. Dezvoltarea rapidă în acea perioada a aviaţiei militare, amplificarea efectelor distructive ale armelor şi a substantelor toxice de luptă au determinat o intensificare a preocupărilor legate de protecţia populaţiei şi a teritoriului. Prin aprobarea ,,Regulamentului apărării pasive contra atacurilor aeriene’’ este detaşată net apararea pasivă de cea activă. În baza prevederilor regulamentului este stipulat faptul că în organizarea pasivă fac parte şi măsurile specifice pentru protecţia cetăţenilor şi a bunurilor materiale împotriva atacurilor aeriene ori alte situaţii speciale.
În anul 1936 în baza Înaltului Decret Regal nr. 2620 Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului organizează şi pregăteşte ,,de război toate mijloacele de Aparare Activă și Pasivă a teritoriului”. Comitetul de Coordonare al Apărării Pasive rămâne la dispozitia Ministerului Aerului și Marinei până în anul 1939 când odată cu promulgarea Legii pentru apararea antiaeriană a teritoriului s-a prevazut infiinţarea unor sectiuni specializate.
În anul 1943 ia fiinţă Corpul Special de Intervenție cu scopul de a acţiona în centrele bombardate, la înlăturarea bombelor neexplodate, stingerea şi limitarea incendiilor precum şi ridicarea de tabere pentru sinistraţi ori evacuați.
După război prin Decretul 24 din anul 1952 se înfiinţează Apărarea Locală Antiaeriană (ALA) în cadrul careia sunt organizate state majore, servicii de specialitate și formatiuni specifice. Odată cu organizarea administrativ-teritorială din anul 1968 se constituie state majore ALA la nivel de judeţe, municipii și ministere precum și institutii ori intreprinderi stabilindu-se prioritățile și misiunile ALA. Legea privind Apărarea Civilă şi Decretul privind măsurile de apărare civilă din anul 1978 definește cel mai bine misiunea acestei nobile activităţi şi anume protecţia celor fără arme atât în cazuri de conflict armat cât și în catastrofe ori dezastre.
Revoluţia din 1989 a creat condiţii de perfecţionare a activităţilor specifice înscriindu-se în procesul de democratizare. România a ratificat prin Decretul 224 din 11 mai 1990 Protocoalele adiţionale 1 și 2 ale Tratatului de la Geneva din anul 1949 privind protecţia victimelor în cazul conflictelor armate.
Protecţia civilă a României cuprinde un complex de măsuri organizatorice pentru ocrotirea populaţiei, a valorilor culturale şi bunurilor materiale în caz de război, calamităţi sau catastrofe precum şi pregătirea teritoriului şi a economiei pentru apărare cu mijloace şi prin activităţi specifice. Protecţia civilă are la bază principiile dreptului umanitar internaţional iar prin caracterul său cuprinde întreaga societate românească.
La final iată câteva dintre misiunile protecţiei civile:
-prevenirea populaţiei asupra pericolului atacurilor inamicului aerian, calamităţilor sau catastrofelor.
-asigurarea protecţiei valorilor culturale şi a bunurilor materiale prin măsuri specifice .
-participarea la acţiunile de limitare şi înlăturare a urmărilor atacurilor inamicului, a calamităţilor ori catastrofelor.
-identificarea neutralizarea şi asanarea munitiei rămasă neexplodată.
-pregătirea populaţiei în vederea asigurării măsurilor specifice teoretice şi practice de protecţie civilă.
Mugurel PETRESCU
