Trăim vremuri aspre, vremuri care nu au mai fost.
Cerul planetei este acoperit de nori negri, purtând în burta lor gânduri de ură.
De la un capăt la altul al Globului, pe fiecare meridian, pe fiecare paralelă, milioane de oameni mor de foame, mor de subnutriţie, mor de boli, mor de cataclisme naturale, şi de parcă nu ar ajunge aceste rele, noua ordine mondială impune o nouă ordine după lozinca selecţiei, a lui Darwin, adică cei tari sunt deştepţi şi şmecheri, iar cei slabi să se ducă dracului. Iar noi oamenii ne omorâm între noi, unii din ordin, alţii din interese meschine de a ajunge asupra tuturor, de a conduce destinele acestei gogoloaie care marşăluieşte în spaţiu de miliarde de ani, suportându-ne pe noi: „regii creaţiunii”, cum ne place să ne lăudam şi care din vanitate, din orgolii, riscăm „s-o luăm pe arătură”, pe gazda noastră vremelnică şi odată cu ea să dispărem şi noi chiriaşii ei.
Vremuri tulburi, vremuri în care mai mult ca oricând trebuie să milităm pentru apropierea între oameni. A separa interesele noastre ca simpli cetăţeni de interesele întregii naţiuni este fals, absurd, contrar naturii.
Poporul român, cât şi presa cinstită a văzut pe ecranele televizoarelor în afară de evenimentele din Transilvania şi manifestaţia „ordonată de cel care se crede preşedintele ţării, deşi a fost demis de poporul român, manifestaţie împotriva creşterii cu 0,07 cenţi pe litru de motorină. Băsescu a ordonat partidului nou înfiinţat de el să cheme pe români să manifesteze în stradă, împotriva acestui guvern aprobat de parlament şi curtea constituţională. Ba mai mult, Băsescu făcea o glumă (glumă după el) îndemnând pe un puşti de 7 ani, să semneze contestaţia : „împotriva lui nenea Ponta care vrea să majoreze taxa”. Această intervenţie brutală a guvernatorului care rupe firele unei convieţuiri normale, între preşedenţie, guvern şi popor, purtându-se ca un adevărat demolator al vieţii normale din România, încercând în fiecare clipă să ştirbească autoritatea guvernului cerând poporului să iasă în stradă, să se revolte. Cum s-ar chema această „chemare la revoltă”?
Numai proştii, vanitoşii îşi închipuie că cu ei începe şi cu ei se va sfârşi totul, că ei sunt alfa şi omega, după cum scria Densuşianu, marele istoric literal. Ba se mai şi laudă că el are grijă de tot ce „mişcă în ţara asta” şi confirmând că:”nepriceputul nu e nepriceput destul dacă nu e şi fudul”.
Lăsaţi guvernul în pace. Nu mai atentaţi la liniştea României în această primavară timpurie.
Suntem în martie, lună electorală şi în loc să avem parte de o campanie electorală care să se desfăşoare în pace, în linişte, avem parte de o campanie încrâncenată datorită atât celui care se vrea omniprezent, adică Dl. Băsescu, cât şi datorită Dl.Crin Antonescu, căruia i-a venit ideea acum în această primăvară timpurie, „să o ia pe câmpii, zburdând ca un berbecel încrâncenat şi aruncând „lave” de noroi şi invective grosolane împotriva Dl Ponta, a PSD-ului, a tuturor.
Că aşa vrea dumnealui! A spart liniştea ţării creând o stare de tensiune între români. Această stare de ură a cuprins ca o epidemie întregul PNL unde întreg partidul îl urmează orbeşte pe îngâmfatul şi necunoscătorul doctrinei liberale, a istoriei României şi a istoriei universale, pe Dl. cu nume de floare şi înfăţişare mefistofelică de „înger al răului”.
Ilogicul, absurdul, paradoxul/tronează azi în biata noastră ţară acoperite toate în grotescul/Mult ipocritei filistine mască.
Desfiinţarea USL-ului şi trădarea lui Antonescu este un mare rău, dar totodată şi un mare bine.
Rău pentru că şi-a trădat tovarăşul de muncă şi de luptă datorită caruia (şi a PSD-ului) a reuşit ceea ce nu a avut partidul niciodată în perioada post revoluţionară, un număr atât de mare de primari, consilieri şi preşedinţi de consilii judeţene ca acum…
Şi bine este că acest fapt de trădare s-a petrecut înainte de alegeri, şi astfel dându-şi masca jos şi-a deconspirat apucăturile de dictator, micimea lui sufletească, cât şi răutatea care nu-mi închipuiam să existe în această făptură pe care sincer vorbind am elogiat-o în multe articole şi aş fi votat-o cu ochii închişi, dacă nu se dădea de gol.
Am intitulat articolul vremuri cum nu au mai fost deoarece chiar dacă istoria se repetă aceste vremuri dezordonate lipsite de calmitate care aidoma unei mări zbuciumate între un flux şi reflux de patimi şi uri.
Bine că premierul Victor Ponta este un „monument de calmitate” şi cu toată vârsta sa timpurie, emană o undă de linişte şi de încredere românilor în această primăvară frumoasă meteorologic şi pe care am dori-o şi frumoasă la propriu pentru toţi fiii României…
Gh.Rădulescu
