La câteva zile după evenimentele ce au generat inundaţiile pe care le-am văzut cu toţii prin intermediul mass-mediei locale ori naţionale am dat “o tură” prin câteva locuri afectate de aceste fenomene pentru a vedea pe viu distrugerile ce pot fi provocate de furia apei.
Aplecat într-o parte şi rupt la mijloc, întocmai ca un portavion torpilat dintr-un documentar recent prezentat la tv, podul peste Gilort de la Albeni arată celor ce au câteva momente să-l privească forţa colosală a apei adunată în viituri şi prăvălită la vale. Localnicii din apropiere şi câţiva agenţi de pază ce erau pe acolo susţin că ruperea acestuia s-a petrecut în două faze, prima debutând cu un scrâşnet puternic, urmată de o a doua după ceva timp semnalizată de un zgomot surd, o bufnitură şi o trepidaţie a solului simţită în special de nişte locuitori din Albeni care susţineau că trecuseră podul chiar cu 2-3 minute înainte ca acesta să se prăbuşească. Dacă te uiţi cu atenţie la pilonul său central, constaţi că partea sa dinspre amonte este prăbuşită de parcă s-ar fi săpat cu un excavator la baza lui.
Uriaşă forţă poate avea apa şi aici prima dată îmi vine în minte cedarea digurilor ce apără o treime din teritoriul Olandei, dezastru ce s-a petrecut parcă prin 1956 generând pagube imense şi pierderi importante de vieţi omeneşti. Dar acesta a fost punctul de plecare al unui program unitar de prevenire a inundaţiilor la nivelul Ţării de Jos (cum mai este cunoscută Olanda) desfăşurat de-a lungul multor ani, iar situaţia cum ne este prezentată astăzi arată un complex sistem de semnalizare, acţionare şi control al barajelor şi ecluzelor, iar nu în ultimul rând al nivelului apei în diverse sectoare concepute tocmai ca soluţii de prevenire a acestor fenomene foarte periculoase.
Trunchiuri groase ori mai subţiri ce au fost aduse de viitură ca nişte beţe de chibrit şi împrăştiate pe o mare suprafaţă, maluri distruse, precum şi bolovani cu greutăţi impresionante duşi de viitură ca pe nişte fire de nisip, clădiri erodate la temelie şi nu în ultimul rând avariate, iată tabloul lăsat de furia Gilortului pe valea cu acelaşi nume din proximitatea Novaciului. Cunoşteam valea ce duce până în apropiere de Rânca urcasem în urmă cu ceva timp până la ce se numea IF Romanul şi chiar mi-am adus aminte că până în ‘89 se vorbea că de acolo pe un traseu ce (dacă nu mă înşel) urma Valea Vacii să se facă o linie de teleschi pentru accesul mai facil în Rânca de atunci.
Dar haideţi că mi-am dat prea mult cu părerea şi nu vreau să vă plictisesc, dar vă mărturisesc că „preumblarea” mea a fost pe cât de interesantă pe atât de instructivă. Pentru că una vezi la televizor din unghiul ori cadrul pe care-l ia operatorul video şi cu totul altceva este să priveşti de aproape cu fascinaţie aş putea spune rezultatele furiei apelor dezlănţuite şi chiar să atingi trunchiurile ori blocurile de piatră, iar cu ochii minţii să-ţi poţi închipui forţele ce le-au deplasat la vale ca pe nişte fărâme. Şi de ce nu să-ţi placă să crezi că prin atingerea lor îţi poţi transfera o părticică din imensa lor energie acumulată în timpul acestor fenomene de o intensitate ieşită din comun.
Mugurel Petrescu
Cand citii titlul cu „torpilat”, pe bune crezui ca unul cu numele „Podul” s-a imbatat rau. Si ca era „de la” albeni (cum sunt manelistii) :))))))
Adica mai era si varianta in care un submarin lansa niste torpile in podul din albeni . Dar pare ciudat :))