Este posibil ca însemnările mele despre Domnul Ion Cepoi să genereze multe mirări. Este și mai probabil ca mulți – dintre puținii cititori – să se întrebe ce anume mă îndreptățește pe mine să scriu despre Domnia Sa și sunt de acord că întrebarea este îndreptățită. Nu m-am numărat printre prietenii săi, nu am avut proiecte culturale sau profesionale comune – cu două importante excepții – nu am discutat, iarăși cu două excepții, mai mult de câteva minute atunci când ne-am întâlnit din întâmplare. Și totuși, când a hotărât să plece din această lume – din ce în ce mai nerecunoscătoare, am simțit că se rupe ceva în sufletul meu. Repet, am discutat rar cu omul și profesionistul Ion Cepoi. La începuturile noastre în Târgu-Jiu, în 1981 sau 1982, în 2007, la Colegiul Național „Spiru Haret”, când am sărbătorit 175 de ani de la întemeierea acestei veritabile școli, ocazie cu care în perioada 14 martie-23 aprilie am organizat ample manifestări, iar Domnia Sa a prezentat haretiștilor excelentul său roman documentar-istoric „Zmeul de hârtie”, și tot în 2007, în amplul program de manifestări dedicate celebrării evenimentului, când am participat împreună cu Domnia Sa, cu dna prof. Gabriela Crudu și cu elevii haretiști din două clase la vizitarea obiectivelor istorice din Tg-Jiu și la dezvelirea bustului părintelui întemeietor al școlii care acum se numește Colegiul Național „Spiru Haret”, Constantin Stanciovici Brănișteanu, eroul romanului „Zmeul de hârtie”, prima mare personalitate a Târgu-Jiului ce se străduia să intre în modernitate.
După naștere, Dumnezeu ne-a așezat în același lustru (interval temporal de cinci ani). Eu ajunsesem în Tg-Jiu în 1978 și mă implicasem în activitatea teatrală a Casei Municipale de Cultură. Am devenit pentru câțiva ani un obișnuit al acestei instituții a cărei activitate se desfășura în câteva cămăruțe în incinta Teatrului de Vară, aflat vizavi de sediul Primăriei. Munceau la Casa de Cultură câțiva oameni îndrăgostiți de artă și de tot ce însemna atunci cultura. Îmi amintesc cu nostalgie de doamna Rodica Săpun și de domnii Jean Cănăvoiu, Adrian Popescu și Constantin Popescu (care, dacă îmi amintesc bine, era directorul), toți plecați la Domnul. Posibil să mai fi fost unu-doi truditori pe care, din păcate, nu mi-i amintesc.
În timpul unei repetiții, în una din cămăruțele de la intrarea în Teatru, am făcut, cred, cunoștință cu tânărul Ion Cepoi. Era zvelt, elegant, luminos și purta plete. Așa a rămas până în momentul în care a părăsit lumea aceasta. Între timp, activitatea teatrală a fost preluată de nou-construita Casă de Cultură a Sindicatelor, iar eu am abandonat jocul de-a actoria.
Câteva zeci de ani m-am întâlnit doar întâmplător cu domnul Ion Cepoi, îndeosebi la spectacole de teatru, susținute de trupe din București și din Craiova, care prezentau în sala mare a Casei de Cultură a Sindicatelor piese excepționale, puse în scenă de regizori prestigioși și jucate de mari actori. Același tip de întâlniri am avut și după ce urbea s-a îmbogățit cu Teatrul nostru, condus magistral atunci de Marian Negrescu și, ulterior, de Cosmin Brehuță.
În anul 1999, am dat viață uneia din ideile mele de a realiza educația civică a elevilor prin teatru, după modeul antic atenian. Sub teza „Teatrul în cetate”, sute de elevi haretiști (termenii „haretiști” și „comunitate haretistă” îmi aparțin) au devenit abonați permanenți la toate spectacolele din toate stagiunile de la „Elvira Godeanu”. Am mers și mai departe și am introdus în curriculum la decizia școlii disciplina Artă dramatică. În doi ani au optat pentru acest curs elevii din 16 sau 18 formațiuni de studiu, aceasta însemnând, în limbaj didactic, aproape o catedră. Orele au fost predate de actorul Ion Alexandrescu. În 2003, haretiști actori au câștigat Marele Premiu în prima ediție a Festivalului de teatru pentru liceeni, care purta numele părintelui nostru întemeietor (sintagma îmi aparține) „Constantin Stanciovici-Brănișteanu”. Conveniserăm, cei care învățau și munceau atunci la școala de lângă gară, să ne revedicăm de la doi mari înaintași: Constantin Stanciovici-Brănișteanu, pe care l-am numit „părinte întemeietor”, și Spiru Haret, pe care l-am numit „părinte onomastic”.
Haretiștii au pus în scenă, în regia actriței Monica Sfetcu, piesa „Jocul de-a măcelul”, scrisă de Eugen Ionesco. A fost un spectacol magistral, iar cronica de teatru, singura de altfel, scrisă de cunoscuta profesoară Luminița Dima, la rugămintea mea, a fost asemenea spectacolului. Evenimentul se petrecea la 169 de ani distanță de la „premiera piesei ,,Regulus’’ de J. H. von Colin, pusă în scenă de dumnealui dascălul public Constantin Stanciovici-Brănișteanu; actorii erau elevi ai Școlii Normale din localitate […]” (apud I. Cepoi, „Teatrul dramatic Elvira Godeanu și miracolul de la Târgu-Jiu”, p. 7).
Am scris despre toate acestea, fiindcă, din 1993 și până în urmă cu câteva săptămâni, domnul Ion Cepoi a fost una dintre personalitățile celei mai frumoase instituții culturale din municipiul nostru înființate după 1990. În calitatea domniei sale de secretar literar nu a fost niciodată în luminile scenei. A fost persoana nevăzută, dar de importanță covârșitoare. L-aș numi creierul limpede și măsura echilibrului, în pofida faptului că nu a primit aplauzele publicului după fiecare spectacol. Am scris și fiindcă dumnealui a propus ca Festivalul de teatru pentru liceeni să se numească „Constantin Stanciovici-Brănișteanu”. Nu știu dacă și propunerea de organizare a festivalului i-a aparținut. Părerea mea cu privire la rolul intelectualului Ion Cepoi în afirmarea teatrului de la Tg-Jiu este confirmată și de marele regizor Alexa Visarion care îl numește „gânditorul, vizionarul secretar al Teatrului [„Elvira Godeanu” – n.m.], cu expertiză profesională”.
…În aprilie 2007, Primăria Municipiului Târgu-Jiu (primar Florin Cârciumaru), Consiliul Local, Centrul Cultural „Constantin Brâncuși” (director Sorin Buliga), beneficiind de contribuția celui mai implicat om în acțiunile de (re)cunoaștere a istoriei Târgu-Jiului, neobositul inginer (și fost primar al municipiului) Titu Pânișoară – Dumnezeu să-l odihnească în pace! – au planificat complexe manifestări de sărbătorire a 175 de ani de învățământ public și modern în orașul nostru. În 2005, sub egida Primăriei Tg-Jiu, fusese tipărit un tom de peste 600 de pagini, format A4, intitulat „Școala târgujiană – biografie și destin” (coord. Titu Pânișoară, Elena Roată, Ion Șoldea). În acest context, am avut privilegiul să îl invităm pe domnul Ion Cepoi să prezinte haretiștilor „Zmeul de hârtie”. Momentul s-a petrecut în data de 3 aprilie, în impozantul hol central al Colegiului. Am simțit atunci bucuria invitatului meu de a se întâlni cu cei care acceptaseră să-l considere pe Constantin Stanciovici-Brănișteanu părintele nostru întemeietor. Nu mă voi pronunța, fiindcă nu am competența necesară, asupra componentei estetice, literare a romanului, dar îmi permit să apreciez valoarea documentară și istorică deosebită a cărții. Intervenția elevată a autorului ne-a încântat pe toți cei prezenți, iar bogăția informațiilor despre istoria Târgu-Jiului în veacul al XIX-lea ne-a impresionat.
În zilele următoare, domnul Ion Cepoi a participat, ca un apropiat prieten, la celelalte activități organizate de Școala întemeiată de Stanciovici-Brănișteanu: prezentarea lucrării „Colegiul Național Spiru Haret la 175 de ani” (12 aprilie); dezvelirea plăcii omagiale 175 de ani de învățământ public la Tg-Jiu și momentul festiv CN„SH” celebrează 175 de ani de învățământ public la Tg-Jiu (16 aprilie), desfășurate la CN„SH”. Trebuie să precizez că toate cheltuielile pentru tipărirea volumului amintit și pentru realizarea plăcii omagiale au fost acoperite de Primăria și Consiliul local Tg-Jiu, prin Centrul de Cultură și Artă „Constantin Brâncuși”.
Ziua de 17 aprilie 2007 a fost punctul culminant al activităților desfășurate de întâia școală publică a Târgului în colaborare cu Primăria și Consiliul local, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj (director Ion Cepoi), Centrul de Cultură și Artă „Constantin Brâncuși”, Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” (director Marian Negrescu). În această zi, domnul Ion Cepoi ne-a fost ghid competent și avizat în pelerinajul istoric pe Ulița Domnească a Târgului: Casa Măldărescu – zona Culcer-Bălcescu – casa Nicu D. Miloșescu – Biserica Domnească – casa Gănescu – zona Neagoe Starasin – Fabrica de Porțelanuri Drexler – Ulița Țigăniei. În fața casei Uța Măldărescu am fost martori la dezvelirea bustului întâiului profesor al școlii – Constantin Stanciovici-Brănișteanu. Profesorul Ion Cepoi ne-a predat, celor amintiți la începutul acestor însemnări, cea mai frumoasă și interesantă lecție de istorie a orașului. Ziua a continuat la Teatrul „Elvira Godeanu” cu Simpozionul „175 de ani de învățământ public în Târgu-Jiu”. Au rostit alocuțiuni de deschidere ing. dr. Florin Cârciumaru și prof. dr. Dorin Tașcău (inspector școlar general) și au prezentat comunicări profesorii: Elena Roată, Ion Cepoi, Zenovie Cârlugea, Gheorghe Nichifor, Vasile Marinoiu, Gheorghe Gorun. Simpozionul a fost moderat de prof. dr. Sorin Buliga. A urmat un spectacol de teatru pregătit de Marian Negrescu și Ion Alexandrescu.
…Acestea sunt aminitrile mele cu distinsul și valorosul om de cultură Ion Cepoi. Știu că a scris zeci de cărți de literatură (poezie, proză, eseu), că a scris scenarii de film, că a adaptat pentru scenă opere ale unor importanți scriitori, că a dramatizat Manualul său de istorie alternativă. Scrierile domnului Ion Cepoi ni-l prezintă ca scriitor și intelectual complet, așa cum l-a prezentat în cotidianul „Gorjeanul” venerabilul meu coleg, Ion Trancău.
În calitatea mea de anonim truditor pe tărâmul istoriei îmi permit să amintesc doar câteva scrieri ale domnului Ion Cepoi, care au legătură cu știința regină a secolului al XIX-lea, exilată acum din cetate, istoria.
Pe lângă romanul „Zmeul de hârtie”, care este eminamente un roman documentar-istoric, și „Manualul de istorie alternativă”, scriere catalogată de autor ca „proză umoristică” sau „niște pamflete”, dar care, în realitate, propune cititorului 18 eseuri excepționale despre lume, despre români și despre gorjeni, îi datorăm lui Ion Cepoi – între multe, multe altele – și „Protocoalele Consiliului Județean Gorj”, în calitatea de editor, cu un cuvânt-înainte scris de Alexandru Bratu, dar și monumentala istorie a teatrului târgujian.
Prima lucrare („Protocoalele Consiliului Județean Gorj”) conține 27 de documente care ilustrează, cu lux de amănunte, întregul demers de constituire a primului organism administrativ colegial (Consiliul Județean), demers derulat în perioada 26 oct. 1864-25 febr. 1865. Fiecare protocol aduce mărturii despre fiecare din cele 27 de ședințe ale primei sesiuni extraordinare a Consiliului Județean Gorj. Lucrarea mai cuprinde: legislația din 1864 pentru înființarea consiliilor județene, pentru organizarea și funcționarea comunelor urbane și rurale, regulamentele interioare ale Consiliului Județean și Comitetului Permanent din județul Gorj, precum și documente în manuscris.
Teatrului, al cărui secretar literar i-a fost de la înființare până în ultima zi de viață, i-a dedicat peste 1000 de pagini. Dețin în biblioteca mea „Teatrul Dramatic Elvira Godeanu și miracolul de la Târgu-Jiu”, lucrare apărută în 2013, și „Teatrul în Gorj. Teatrul Dramatic Elvira Godeanu 1993-2018”, vol. II, monografie publicată în anul 2018. Dacă primul tom se ocupă de întreaga mișcare teatrală din oraș și din județ, al doilea volum se centrează pe realizările teatrului profesionist „Elvira Godeanu”. Nu știu câte teatre din țară se pot bucura și lăuda de/cu monografii/istorii precum cele scrise de domnul Ion Cepoi. Știu însă că datorită scrierilor sale Teatrul – al cărui secretar literar a fost – a intrat în istorie și a devenit nemuritor.
Meritele cu totul deosebite ale scriitorului și ale omului de cultură Ion Cepoi au fost recunoscute de către Uniunea Scriitorilor din România, care i-a acordat, în anul 2022, Diplomă de Excelență pentru întreaga activitate și care – la trecerea în eternitate a scriitorului – a publicat în revista „România literară” următorul text: „Uniunea Scriitorilor din România anunță cu profundă întristare dispariția scriitorului Ion Cepoi, membru al Filialei Craiova. Ion Cepoi s-a născut la 13 august 1951, la Tg-Jiu. A urmat cursurile Liceului „Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu și ale Facultății de Litere (română-italiană) a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, unde a debutat ca poet în primul an de studenție (1970), în revista Alma Mater. A fost profesor de limba și literatura română la Liceul Teoretic Sulina, apoi a venit în Gorj ca director al Casei de Cultură a Municipiului Târgu-Jiu, consilier superior al Inspectoratului Județean pentru Cultură și manager al Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj. A fost și secretar literar al Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu-Jiu. A inițiat numeroase programe și proiecte culturale la nivelul județului Gorj, între care Festivalul Internațional de Literatură „Tudor Arghezi”, manifestare de anvergură, și realizarea Muzeului „Tudor Arghezi” din Târgu-Cărbunești. A debutat editorial în 1981, cu poezia Reportaj din secolul XX. A mai publicat volume de proză (Scrisori de la mila 0, Singurătatea alegătorului de cursă lungă, Zmeul de hîrtie. A realizat o monografie a Teatrului „Elvira Godeanu” și o biografie a actriței Elvira Godeanu. Pentru activitatea sa a primit în 2019 Medalia „Meritul Cultural”, iar în 2022 o diplomă de onoare a Uniunii Scriitorilor din România. Prin dispariția lui Ion Cepoi, cultura și literatura noastră suferă o regretabilă pierdere.”
Pe una din cărțile pe care mi le-a dăruit, domnul Ion Cepoi mi-a scris: „Domnului Gheorghe Gorun, aceleași sentimente de prețuire, dintotdeauna!”. Mărturisesc aici că și eu l-am prețuit și îl voi prețui pentru măreția faptelor sale! Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Ediția de anul acesta a Festivalului internațional de literatură „Tudor Arghezi” a început, din păcate, fără cel care l-a inițiat și l-a organizat până acum…
Gheorghe Gorun
