O altfel de Românie, a lucrului prost început

258

La câteva luni de la înscăunarea preşedintelui Klaus Iohannis  la Palatul Cotroceni nu prea avem ce însuma la capitolul problemelor importante şi rezolvate în interes naţional. Cu atât mai mult cu cât,  rânduielile ţării merg anevoios şi prost, iar dezamăgirea românilor, inclusiv a diasporenilor ce l-au sprijinit cu atâta zel în campania  electorală pe actualul preşedinte este pe măsură. Altfel spus, greu sau aproape deloc nu pare a se materializa promisiunile „lucrului bine făcut”, activitatea domniei sale rezumându-se până acum doar la ceva vizite de curtoazie, ceremonii, dineuri regale şi alte câteva clişee publice de imagine.

Iar în exterior mai pot fi menţionate câteva ieşiri diplomatice sau pe la Bruxelles, ocazionate de întâlnirile de lucru ale şefilor de state din cadrul UE. În plus, cu unele eforturi mai pot fi menţionate şi câteva consultări sumare cu liderii de partide parlamentare ori cu reprezentanţii unor structuri instituţionale ale statului, legate pe undeva de interesul şi consensul naţional. Cam atât la prima vedere, pentru că preşedintele Iohannis,  introvertit, dar orgolios şi distant, direct sau prin culise, nu încetează  să-şi manifeste intenţia de a dărâma guvernul Ponta, acuzându-l fără o viziune şi un program pe termen lung, chiar dacă în ultimii 2-3 ani  România cunoaşte un trend de creştere economică. După cum, în ciuda unor greşeli sau neîmpliniri sociale în întregul lor, acest guvern a reuşit totuşi să repare o serie de ilegalităţi şi abuzuri ale regimului Băsescu, din care au făcut parte şi actualii aprigi susţinători ai domnului Klaus Iohannis, în special în campania prezidenţială, nimeni  alţii decât Vasile Blaga, C. Predoiu, Ioan Oltean, Anca Boagiu, Gheorghe Flutur şi alţii. Ba chiar insistă domnul Preşedinte   schimbarea actualului guvern, urmând să-şi aducă camarazii la guvernare, deşi programul comun din campania electorală a însemnat, mai degrabă o înşiruire de promisiuni evazive şi abstracte, iar acum noul PNL (PNL+PDL) abia de a reuşit a încropi un program, mai degrabă necredibil, de vreme ce „peneliştii” abia îşi repoziţionează locurile călduţe sub pulpana prezidentului Klaus. Mai mult, destui dintre ei sunt încă prinşi sau suspectaţi de afaceri oculte  de pe vremea când Traian Băsescu era preşedintele României. Ei caută cu disperare să li se şteargă urmele portocalii, revopsindu-le într-un galben cu steluţe „europene”, reieşind fără îndoială la suprafaţă vechile metehne, inclusiv prin ceea ce îşi propun dacă vin la guvernare, în primul rând, cu un program propus după ureche opiniei publice. Căci nu contează dacă o schimbare de guvern în orice fel de condiţii, poate însemna şi o destabilizare internă greu de stăvilit.
Pe de altă parte, noul PDL se tot agită să formeze o altă majoritate parlamentară, racolându-i pe traseiştii de meserie, dar şi „geniile” de teapa lui Vanghelie şi Geoană, deşi pentru moment au intrat într-o ciudată expectativă, pentru că încă nu ştiu ce mai pregăteşte DNA, dar şi pentru că frământările interne din partid după fuziune nu sunt deloc amicale şi nu le dau siguranţă, mai ales în teritoriu. Şi mai este ceva, anume bătălia subterană din care încă nu se ştie care dintre „fuzionaţi” urmează să-şi conducă noul PNL. Or, Klaus Iohannis nu este străin de toate aceste mişcări de trupe, dimpotrivă se manifestă  partizan şi deschis pentru a-şi aduce garnitura iubită la guvernarea României. Dar până o fi să fie, ba mai trage de timp sau se amestecă în ciorbele reîncălzite ale partidelor politice, deşi nu-i treaba preşedintelui a supune, bunăoară, dezbaterii publice sau în Parlament problemele cu tentă electorală, partizană. Evident că la presiunile venite dinspre SUA, NATO şi UE Klaus Iohannis este convins că nici un lider sau formaţiune politică nu se pot opune unor chestiuni urgente şi de importanţă externă majoră, cu atât mai mult, pe fondul de isterie generală, vizavi de agresiunile Rusiei în Ucraina  şi nu numai.  Evident, cu astfel de preocupări, preşedintele Iohannis nu pierde nici ocazia de a-şi face o bună imagine publică, numai că pentru România sunt multe alte priorităţi asupra cărora trebuie să se aplece, mediind cu o mare responsabilitate şi echidistanţă între instituţiile statului. Este vorba, de reformarea Constituţiei unde fostul său prieten şi aliat Crin Antonescu, în calitatea pe care o avea în Parlament a abandonat proiectul înainte de a-l concepe cu experţii în comisia senatorială. De asemenea descentralizarea şi regionalizarea, nu în ultimul rând restructurarea întregului sistem instituţional, după criterii de moralitate şi deontologie profesională. Altfel, România va continua să rămână într-un blocaj de credibilitate şi funcţionare, generând în permanenţă conflicte între instituţiile statului şi societate. În plus, sunt şi alte probleme grave ce macină de peste 25 de ani România care încă nu-şi găsesc rezolvarea, precum: criza demografică, exodul masiv al românilor pe fondul prăbuşirii economiei naţionale şi evident al sărăciei populaţiei etc. Or, tocmai  astfel de probleme contează şi trebuie rezolvate, nu partizanatele şi ingerinţele politice de orice fel ce pot destabiliza pe mai departe ţara, cu urmări dintre cele mai nefericite.
Dar, să sperăm că preşedintele Klaus Iohannis nu-l va copia pe Traian Băsescu şi va înţelege a se situa deasupra politicului, domnia  sa fiind acum nu un şef de partid, ci conducătorul tuturor românilor, în primul rând al cetăţenilor oneşti şi cinstiţi din această ţară. De altfel,  poate fi şi un mesaj cu trimitere la înţelepciune şi echilibru în ceea ce  doreşte să facă împreună cu oamenii apropiaţi din preajma sa.  Bunăoară, cazul C. Predoiu pe care şi-l doreşte premier într-un guvern liberal, e legat de ilegalităţi şi abuzuri, inclusiv la sifonarea  banului public, dar şi de relaţii nu prea ortodoxe cu Elena Udrea şi Alina Bica. Acest personaj, pe când era ministrul justiţiei, semna pentru tăierea salariilor şi pensiilor, dar refuza recuperarea miliardelor  furate, precum şi modificarea regulamentelor Camerelor, conform  deciziei CCR în legătură cu votul pentru ridicarea imunităţii parlamentarilor la cererea justiţiei ş.a.m.d. Cât priveşte pe ceilalţi favoriţi ai prezidentului pentru un eventual guvern liberal, Vasile Blaga, Theodor Nicolescu, Alina Gorghiu, Ludovic Orban şi ceilalţi,  poate că Dumnezeu cu mila şi ce va hotărî onor justiţia în perioada  următoare în cazul unor astfel de personaje suspecte sau suspectate de ilegalităţi şi abuzuri în dauna statului şi poporului român. Altfel spus, nu cu asemenea oameni mânjiţi de interese oculte îţi asumi guvernarea ţării şi rebranduirea în sens pozitiv instituţiile de putere şi administraţie ale societăţii româneşti sau mai exact în acest mod pui punctul şi o iei de la capăt? După cum, preşedintele Iohannis  va trebui să înţeleagă că dialogul direct cu poporul se face deschis şi transparent, ci nu dintr-un Turn de Fildeş, prin comunicatele repetate  pe Facebook, însemnând o mediere şi nu un conflict reizbucnit între instituţiile statului. Şi electoratul român a dat un semnal pentru un alt fel de preşedinte şi pentru normalitate, dar se vede treaba că deşi  este nevoie de voinţă şi consens naţional, încă nu ne debarasăm de păcatele şi greşelile trecutului, nepunând toţi umărul pentru a repune ţara pe picioare, adică pe drumul ei de dezvoltare, apărare, unitate şi siguranţă naţională, iar pe plan extern, de deschidere şi credibilitate internaţională. Dar să sperăm totuşi că vom înţelege a ne apuca serios să ne facem ordine şi treabă în propria ogradă, debarasându-ne de tot ceea ce înseamnă nu numai circ mediatic, ci şi acest complex de mecanisme neavenite ce blochează de atâta amar de vreme mersul spre normalitate al societăţii româneşti. Ori Preşedintele ţării, indiferent cine este şi cum îl cheamă trebuie să fie înainte de toate înţeleptul naţiunii, pe deplin ataşat idealurilor şi înfăptuirilor tuturor românilor.
Vasile Irod

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here