1. O idee productivă ficţional şi istoric
Au transformat istoria în poveste marii istorici Nicolae Iorga, Vlad Georgescu, Hadrian Doicoviciu, Vasile Pârva, Nicolae Densuşianu, Adrian Cioroianu ş.a.
În Gorj au narat istoria istorici ca Nicolae Mischie, Gheorghe Gorun, Teodor Voicu, Gheorghe Nichifor, Antonie Dijmărescu, Dumitru Dănău ş.a.
În fruntea acestor cercetători locali, se menţine de vreun deceniu Gheorghe Nichifor. Am mai scris despre câteva din cărţile lui şi iată-mă ocupându-mă, din postura, de neinvidiat, a harnicului cronicar actual, de noi apariţii editoriale.
Gheorghe Nichifor are întotdeauna o idee productivă ficţional şi istoric,pe care o încheagă într-un epos atractiv, interesant; ştie să vină în întâmpinarea cititorului contemporan; îi oferă publicului de azi exact ce-i incită memoria; logosul/ discursul istoric e dublat de nostosuri oarecum la modă (deci pe val – n.m.,I.P.B.)
Ca atare, în volumul de 438 de pagini „O şcoală cu istoria ei de un veac: Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu”, Târgu-Jiu (vol.I (1921-1961) „Fetele de la Ecaterina”, Gheorghe Nichifor procedează în genul clasic al unor străluciţi scriitori precum Ion Creangă, I.L. Caragiale, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, D.R. Popescu, Mircea Ciobanu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Gheorghe Tomozei ş.a.
El se lasă, cu o plăcere barhesiană, în voia derulării unor episoade şi „istorii” mărturisitoare desigur de vechi amintiri de epocă şi despre un secol de existenţă (1921-2021) a Colegiului Naţional „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu (absolvit con brio de amândoi flăcăii mei Silviu Doinaş Popescu şi Dan Adrian Popescu, invitaţi deja să-şi redacteze mărturiile inedite pentru cel de-al doilea op ce urmează să apară probabil în 2024, eu fiind cel însărcinat de autor să-i scriu prefaţa de rigoare).
După ce-şi face un succint C.V.-iu într-un „Cuvânt înainte”, istoricul şi prozatorul Gheorghe Nichifor ne ia de mână, gata să ne fie un însoţitor hermeneut pe calea unei – repet – utile şi captivante lecturi. Scriitura ca atare – apreciază prodigiosul/ fecundul autor – încearcă să reducă aspectul rigid al manierei ştiinţifice (cartea posedă aparat critic, bibliografie exhaustivă, explicaţii şi detalii mai toate cu destinaţie a receptării adecvată şi semnificaţie orientativă – n.m., I.P.B.) la amprenta literară, la fiorul lăuntric ce reînvie fragmente dintr-un învăţământ şi dintr-un sistem pedagogic cu profesori devotaţi cauzei educativ-instructive, credincioşi rolului de luminători ai neamului; figurile lor iau contur în stampe şi fresce emoţionante.
Însă reancorat în «interbelic», Gheorghe Nichifor simte totuşi acel «illo tempore» de „pension francez” şi îşi demarează „romanul documentar” din Iaşii lui 1831. Sare apoi, după o etică a intervalului, la anii Legilor aferente formării culturii generale de la 1864 şi 1898, la celebrul mentor şi ministru Spiru Haret pension.
În Târgu-Jiu, primul pension a apărut începând cu 11 octombrie 1845 cu program întins pe 3 ani şi continuându-şi activitatea până în 1863. Prima Şcoală publică de fete a funcţionat în Târgu-Jiu din 1855. În fine, Şcoala Secundară de Fete Târgu-Jiu s-a înfiinţat pe 19 noiembrie 1921.
2. Istoricul, militant al unei cauze nobile
Ţin ca în articolul meu de întâmpinare a acestei cărţi de înaltă ţinută moral-civică să reculeg câteva nume de pedagogi, dascăli, maeştri ai vremii: Silvia Demetrescu, Maria Doicescu, Archir Iancu ş.a. Reputatul istoric gorjean le dedică acestor distinse personalităţi câte un portret biografic-profesional, grefate pe evenimente care de care mai neprevăzute şi dramatice: scarlatină, crize politice, regimul autoritar carlist, război, bolşevizarea etc.
Istoricul identifică în cataloage şi arhive nume de eleve pe care le evocă, despre care relatează întâmplări cu substrat economicosocial. Extrage din relief şi alte cadre didactice eminente precum Sevastia Vasilescu, Olga Pârvulescu, Zoiţa Petrescu, Silvia Lăzărescu, Aurelia Bobancu, Victor Daimaca, Maria Aposteanu, Antonela Tarfaloga ş.a.
Amănuntele fenomenologie, o anumită ontologie a expunerii faptelor, paradigmatizarea construirii de tablouri fie vaste fie miniaturizate, fie hiperbolice fie litotice dau celor şapte secţiuni ritm, dinamică, echilibru, patriotism naţional şi local; pe fundalul „feminin” evoluează exemplare personalităţi ca Nicolae Hasnaş, Theodor Gălcescu, C. Angelescu, C.C. Giurescu, Gh. Gâţă, Gheorghe Tătărescu, Octavian Goga, Miron Cristea ş.a.
Dar rostul acestei noi experienţe editoriale a lui Gheorghe Nichifor „Fetle de la Ecaterina” îl dă nevoia elaborării unei cărţi simple, oneste, scurte şi clare. Atitudinea istoricului cercetător este aceea de militant al unei cauze nobile: de a releva cu pasiune şi devotament, monografic, profilul secular, distinct în eon, al unei instituţii din Târgu-Jiu, cu o viaţă intelectuală efervescentă, care şi-a pus cu toată sinceritatea capacitatea şi munca în slujba patriei.
Limbajul volumului nichiforian, ieşind din stadiul de proiect, vădeşte pluralism cultural, autorul însuşindu-şi rolul de cărturar sârguincios, de cercetător aplicat şi grefat pe ideea valoroasă de împlinire a datoriei de fiu al Cetăţii.
Ion Popescu-Brădiceni
Bibliografie
– Gheorghe Nichifor: O şcoală cu istoria ei de un veac; Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu”, Târgu-Jiu [vol. I. (1921-1961) „Fetele de la Ecaterina”]; Editura Revers, Craiova, 2023
– Vlad Georgescu: Istoria românilor. De la origini până în zilele noastre; Editura Humanitas, Bucureşti, 1992
– Ioan-Aurel Pop: Scurtă istorie a românilor; Editura Litera, Bucureşti, 2020
– Ion Popescu-Brădiceni: Şcoala de Literatură de la Târgu-Jiu [Vol.II (H-V)], Editura Academica Brâncuşi, Târgu-Jiu, 2017
