Klaus Iohannis, de la sloganul ”România lucrului bine făcut”, la realitatea treburilor țării prost orânduite

300

Pot să fiu contrazis (este liber dreptul la opinie), dar din punctul meu de vedere și al multor români, Klaus Iohannis, pentru funcția de președinte al României este o creație a Înaltei Porți de la Bruxelles și nu numai, propulsarea fiind foarte rapidă printr-un joc impus, de manipulare politică și mediatică, cu precădere pe filiera “popularilor” europeni. Și-au mobilizat forțele, vizibil înzecite între cele două tururi electorale prezidențiale, atunci jucându-se “cartea” cu voturile câștigătoare, rămânând și acum o enigmă inversarea rapidă a poziției celor doi competitori, pentru fotoliul suprem de la palatul Cotroceni.
Altfel spus, domnul K. Iohannis, într-un timp extrem de scurt, a trecut cu ”arme și bagaje”, de la FDGR la PNL, imediat a fost “uns” și președintele liberalior prin mazilirea lui Crin Antonescu, s-a făcut rapid și fuziunea PDL-PNL, fiind decimat vechiul PNL, pentru a-i cocoța pe liderii pedeliști în fruntea noului partid, zică-se liberal. Or, de aici, jocurile erau de acum făcute, după cum se dictase de la PPE, mai exact conform intereselor popularilor europeni. Deci, o combinație“popularistă”, ce avea să se dovedească nocivă pentru România, având de-a dreapta politicii și partidul-avorton a lui T. Băsescu, de asemenea, UDMR, adică totul pregătit și pentru marele asalt al alegerilor parlamentare din toamnă, neîndoielnic de rău augur pentru țara în perioada următoare.
Acum, nu știm dacă ceilalți competitori ai lui K. Iohannis, ar fi fost mai buni, ori ba în funcția de președinte al României, dar în mod sigur, după aproape doi ani de la investitura, alegerea acestuia ne dovedește a fi marea dezamăgire, mai concret țara intrând într-un proces de involuție generalizată, prezidentul nostru fiind preocupat mai degrabă a fi un “prea european” și turist de lux în cursă lungă, dar și un enigmatic uneltitor, în a-și asigura domnia mulți ani de aici încolo, mereu preocupat în a-și lovi cu perfidie, prin culise ascunse potențialii adversari politici. În rest totul este de fațadă, treburile țării fiind prost rânduite, având grijă “imperatorul” de la Cotroceni, să aducă și la Palatul Victoria, contrar oricăror prevederi constituționale și democratice, guvernul său, zis de tehnocrați, parașutat în cârdășie tot cu cei de la Bruxelles. Iar rezultatele sunt, după cum se vede, dezastruoase, atât actualul govern, cât și președintele K. Iohannis neavând vreo străbatere de conștiință și responsabilitate că lucrurile în România merg ireversibil spre un dezastru național. Cu o aroganță cât cuprinde și “pas cu pas” acesta asistă nepăsător la cele ce se întâmplă în economie, sănătate, învățământ, ș.a.m.d., iar rezultatele mai mult decât modeste ale sportivilor români la jocurile olimpice de la Rio -2016, ne arată o dată în plus imaginea de fapt, deloc roză a României, la ora asta în lume, starea de spirit a națiunii române, totul plecând de la nepăsarea și incompetența conducătorilor și guvernanților statului român față de mersul spre mai bine al țării. O lâncezeală totală, fiecare înalt demnitar public fiind interesat doar să-și umple buzunarul propriu, dincolo de asta “Dumnezeu cu mila” și dreapta judecată în “ceruri”. În plus, pe domnul Iohannis îl interesează vârful puterii cu orice preț, uitând atât de repede promisiunile făcute, inclusiv în Parlamentul țării, cum va fi domnia sa președintele tuturor românilor, obligat prin fișa postului, să protejeze și să apere interesele poporului român.
Așadar, vorbe-n vânt, fiind mult mai importantă imaginea sa în exterior, decât o legătură și o comunicare omenească cu poporul. Sau este un efort prea mare să străbată țara cu pasul, pentru a cunoaște problemele și necazurile oamenilor. În schimb, ignorând problemele românilor, în special al familiilor defavorizate, își irosește timpul cu sejururi și vizite de tot felul prin lumea largă, în țară făcându-și “veacul” mai degrabă în a-și plăti polițele pentru eliminarea adversarilor politici, dovedindu-se un demn urmaș al malificului T. Băsescu. Și mai este ceva, anume, așa-zisa grijă a președintelui pentru românii din străinatate, ceea ce sună foarte frumos, dacă la mijloc nu ar fi multă ipocrizie și un scop definit, bine ascuns. Mai exact, aici nu este vorba despre niște preocupări serioase privind rezolvarea problemelor românilor, bunăoară, crearea unor oportunități reale pentru reîntoarcerea acestora în țara-mamă, ci pur și simpu, pentru că este nevoie de electoratul din diaspora, ca masă importantă de manevră în alegeri. Concret, președintele K. Iohannis pune semnul de egalitate în drepturi, între românii din afară cu cei din țară, dar nu același lucru îl face și când se vorbește de îndatoriri. Or, cetățeanul român care își plătește toate obligațiile, taxele și impozitele în țară, nu trebuie altfel cuantificat când vine și de drepturi, asumându-și în felul acesta, concret și loialitatea față de statul român? Nu același lucru se întâmplă cu români dinafara țării, care nu sunt contribuabili, direct sau indirect, la bugetul național, fie și temporar, contribuția acestora fiind acolo unde, până la urmă, își apără propriile lor interese financiare.
Și atunci despre ce vorbim, făcând atâta tapaj cu ocazia alegerilor interne, fiecare cetățean neputând fi la fel de loial, față de două state simultan? Desigur, este dreptul diasporei românești să-și exercite dreptul de vot pentru țara lor de baștină, dar asta nu înseamnă să ne dăm peste cap și “ să sărim calul” pentru a le oferi românilor din afară mai mult decât celor din țară, doar așa de dragul “copoilor” de a mai cerși niște voturi pe seama amărâților. Adică, este și în această privință un mod de a păcăli încrederea electoratului, sau un altfel de populism grețos care se manifestă, în special la partidele politice de dreapta, dar care nu mișcă un deget pentru mai binele ctățenilor români, de aici și pentru cei din afară.
Evident, o permanentă demagogie și manipulare, doar pentru a obține puterea și a “mulge” în continuare țara. Mai mult, dacă domnul Iohannis și cu ‘ai lui, chiar ar fi interesați de o viață mai bună pentru români, inclusiv pentru cele aproape patru milioane de confrați care trăiesc departe de țară, atunci ar fi transpirat cumva și pentru intrarea României în Spațiul Schengen, pentru anularea de drept al MCV-lui, de asemenea, accesarea fondurilor europene pentru marile investiții de către guvernul (antinațional!) Cioloș, absorția acestora fiind în anul 2016 aproape de cota zero, kilometri de autostrăzi la aceeași cotă fatidică, ieșind mai mulți bani din țară pentru bugetul UE, în schimb la absorție avem “nula”, idem la proiecte importante pentru țară, care ne lipsesc cu desăvârșire. Toate astea, în condițiile în care România este o țară subfinanțată, bugetul public fiind permanent devalizat de către tot felul de hoți și ticăloși, ale căror ilegalități cinice și transpartinice sunt protejate, criminal-trecute cu vederea de către organele de justiție, în interiorul acestora,
bântuind la fel grav mizeria imorală și corupția. În schimb se dă dovadă de o jalnică plecăciune și umilință în fața mai marilor de la UE, “licuricilor” americani și în general a fălosului Occident, adâncindu-se astfel sărăcia și prăpastia slugărniciei, a stării de țară – semicolonială, dependența și la comanda vrerii și ordinelor venite de la Washington, Bruxelles, Berlin, Paris, al marilor companii transnaționale, decapitându-se economia și capitalul românesc.
Și atunci despre ce vorbim, ori cocoșați de atâtea necazuri, continuăm de peste 26 de ani să fim la tot pasul, la mâna unor farisei și neisprăviți, de stânga sau de dreapta, care au făcut țara praf și pulbere, pierzându-ne până și brumă de demnitate ca națiune, din străvechi timpuri pe aceste meleaguri? Asta să însemne și democrația, după care am tânjit atâta amar de vreme, acum, când nedreptatea, minciuna, hoția și degradarea morală au devenit pentru tot felul de lichele și impostori un mod de viață, fără ca instituțiile statului să se implice, prin menirea și structura lor, cu adevărat în a curma astfel de nelegiuiri și comportamente, atât de pernicioase pentru prezentul, dar mai ales pentru viitorul țării și al neamului românesc?
Vasile Irod

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here