Ignoranța și prostia “domnesc” pretutindeni, dar efectele imbecilizează ființa umană

290

În plină ascensiune a științei și tehnologiilor de vârf, ignoranța și prostia născute parcă dintr-un blestem perpetuu, exasperează, din păcate, omenirea, fiind nu doar omniprezente pretutindeni, dar și agresive, adeseori tulburând mintea și conștiința umană. Cu atât mai mult în zilele noastre, cu cât ele se înșurubează, mult mai abitir ca altă dată în rândul generațiilor, cărora le revine misiunea de a scruta destine și a asigura viitorul pământenilor și nu pentru a se bălăcari în mlaștina unor antimodele, de unde ființa umană nu mai are nicio șansă de scăpare.
Nici România nu face excepție de la regulă, ba chiar mai mult, întrucât celor doi viruși li se asociază credulitatea multor confrați, în speranța îndreptării prin mântuire a celor care pentru funcții și putere, au transformat minciuna, ura și batjocura într-un mod cinic de viață, totul învârtindu-se în jurul fraudei banului public. Or, toate cele laolaltă au egalul răului pătruns de o bună bucată de vreme, exact unde ne-am fi așteptat mai puțin, adică în rândul tinerilor. Mai mult, deși sunt atâtea lucruri importante de făcut în țară asta, “prostimea” este pusă să asiste zilnic la scandalurile televizate ale unor grupări politice vrăjmașe, planând prin platourile tv, prin piețele publice și peste tot în peisajul sinistru românesc răutățile și dihonia, cu apucături de răzbunare. De parcă românii, în aceste momente de nebunie media, prin assist și-au pierdut total frâiele, bunul simț și respectul, vizavi de semeni și de țara lor. Or, să nu-și dea seama că din pricina unor indivizi care nu au nimic comun cu interesele României, continuă să se dea în stambă, urcându-li-se la cap prostiile rumegate ale unor propagandiști și provocatori veninoși, din pricina cărora întregul popor aservit sufera trăgând ponoasele, paradoxal din și prin propria-i ignoranță și prostie?
Și, după cum spuneam, prostia și ignoranța se înșurubează adânc în rândul tinerilor înstrăinați de valorile și trecutul neamului, fiindcă, ori că li se oferă tot timpul antimodele și sunt lăsați să trăiască mereu în virtualul atât de sumbru și de periculos al turbulențelor din lumea (i)reală, iar pe de altă parte nici nu sunt orientați prin instituțiile și mijloacele abilitate, spre a fi ajutați să învețe din greșelile vieții. Sunt lăsați să se bălăcească în vârtelnița acestor vremuri urâte, creată chiar de cei care îi incită la a face tot felul de tâmpenii, fiind mereu mințiți și manipulați, încât mulți dintre ei își pierd identitatea și devin emoțional-refractari față de țara lor, de cultură și civilizația neamului. După cum, ar trebui să ne îngrijoreze ca popor, această stare indusă provocator de Gică-Contra, care distruge efectiv și din aceleași interese meschine, punțile pentru o comunicare normală și benefică între și pentru oameni, instituții ale statului, ș.a.m.d. La fel se simte și o ruptură de comunicare și de respect între generații și diferite categorii sociale, dar nu numai, pentru că însuși sistemul instituțional, democrația și dreptul la opinie sau pluripartidismul au fost încă de la începutul anilor ’90-91 greșit percepute, în cazul unora ignoranța, credulitatea, prostia, dar și reaua-credința au devenit un mod “cultivat” de viață. Și este atât de periculos să te ghidezi după imbecilități de genul “fericiți cei săraci cu duhul”, sau” prost să fii, noroc să ai”, mai ales în condițiile în care școala românească, zbătându-se în mediocritate nu mai face educație, bunăoară abandonul și analfabetismul făcând ravagii, după cum astăzi aproape că nimeni nu mai citește o carte, în schimb își împuie capul cu tot felul de tâmpenii și noninformatii, nereușind a se discerne între ceea ce înseamnă valoare și non-valoare, iar de aici, iată unde am ajuns. Adică, în loc să ne preocupe problemele esențiale ale țării, legate de economie, educație, sănătate, administrație publică, etc., preferăm s-o ținem tot într-o gâlceavă ajunsă la stadiu de isterie generală, să ignorăm dintr-o prostie indusă și împinsă la extrem, Constituția și legile țării, ș.a.m.d. După cum tot din ignoranță, prostie și invidie, continuăm să ne ponegrim țara, să umblăm cu para la Înalta Poartă, aruncându-ne singuri și nemeritat în gura lupilor. Iar ca un paradox, pe fondul unei invazii de cabotini, am ajuns și în jalnica situație de a ne “pricopsi” cu farisei sau cu penali dovediți în fruntea țării și altor structuri instituționale ale statului român.
Și, ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze cel mai mult, dincolo de ruptura dintre generații, este și rămâne segmentul de populație a generației tinere, greșit sau insuficient educată și orientată spre un set de valori morale care țin de cunoașterea și recunoașterea adevăratelor interese și căi, ce trebuie urmate, dacă vrem să mișcăm România în direcția dezvoltării și a civilizației profund umane. În principal vina o poartă, după cum spuneam, cei care de atâta amar de ani, și-au bătut joc de sistemul de învățământ, aruncându-l într-o totală degringoladă legislative, impunându-i-se un șir de experimente importate de aiurea, fără obiective și finalități care să țină cont de realitățile și nevoile social-economice și educative ale societății românești. În special trăim o dramă națională, vizavi cu cele ce se întâmplă astăzi în sistemul de învățământ din România. Abandonul școlar, analfabetismul, mediocritatea procesului instructiv-educativ, la mulți tineri lipsind motivația pentru învățătura și ‘cheful” de a se forma profesional, iar în ceea ce privește profilul civic și moral, aproape că nici nu mai poate fi vorba. La fel în învățământul superior, diplomele azi se obțin în dese cazuri pe bani, după cum nu de puține ori în posturile cheie ajung proștii, incapabilii și inculții, fiind marginalizate valorile. Este și motivul pentru care tinerii valoroși, frustrate și dezamăgiți de câte și cele ce se întâmplă în România, își iau câmpii și pleacă văzând cu ochii în lumea largă pentru un job și o viață mai demnă.
Și să ne mai mirăm că această țară nu-și regăsește cadența spre normalitate, iar tineretul își pierde vremea, se lasă mințit și păcălit, fiind folosit ca masă de manevră de către tot felul de ticăloși pentru interese obscure, în schimb, uităm să ne respectăm pe noi ca români, ajungând a nu știi să iubim nimic ce este legat de țară și neam, de părinți, moși și strămoși, de istorie și natură, tradiții și obiceiuri, cultură și civilizație românească? Or, nu este păcat să se aleagă praful de ființa noastră națională, ajungând adeseori prizoneri unei propagande deșănțate, antiromânești, așijderea rețelelor de“socializare” coordonate în dese cazuri și nu doar bănuit tot dinafară prin angajarea și finanțarea cu bani grei a cozilor de topor din țară? După cum, nu putem trece cu vederea implicarea unor segmente din interiorul structurilor statului în destabilizarea democrației și ordinei publice, evident acuzate de partizanate politice meschine, paradoxal amestecul grosolan venind chiar de unde se pretind că ar fi garanții democrației și statului de drept din România. Zică-se că de acolo ar veni “inteligența” cea salvatoare de neam și țară, în realitate tot acolo se clocesc scenariile dihoniei și “serenadele” străzii și (i)justiției, “invitațiile” cu zornăit de cătușe, chipurile pentru a vedea (a prosti!) tot amărășteanul cât “adevăr și dreptate” plutește peste Românica noastră.
Altfel spus, “boborimea” este părtașa unui delir fără sfârșit, croșetându-se cam tot ce se mai ivește sau troznește prin cap. S-au înmulțit și cei “duși cu pluta”, prorocindu-ni-se prezentul și viitorul cu tot felul de prostioare și imbecilități. Mass-media nu se dă nici ea înlături de la nimic, iar facebook-iștii, pierzându-și și urma omenescului din ei, stau la pândă să ne mai trăznească cu tot felul de tâmpituțe și obrăznicii la cap. Ba am ajuns în situația unui șir de intoleranțe apăsătoare, pretutindeni în societate: pe stradă, între vecini, la locul de muncă între colegi, chiar între prieteni, rude, părinți și copii, ș.a.m.d., încât a cam dispărut respectul și bunul-simț din viața oamenilor. Și ne întrebăm, unde mai este unitatea și solidaritatea de odinioară dintre români, armonia familiei noastre tradiționale încât să ne fie mai bine și să nu ne fie rău, să ne bucurăm de frumos și să nu avem parte de ce este urăt, etc. Numai că din păcate, actuala stare de spirit care ne frizonează crunt în România, se pare că nu mai prea are leac de vreme ce ea a fost colportată și indusă chiar de la vârfurile structurilor de putere și decizie ale statului, de la gura politicienilor și șefilor lor de partid, ori de la cohortele de “specialiști” din media ale căror politici editoriale trebuie să se plieze pe interesele murdare și neghioabe ale patronilor care le achită simbria, nu în ultimul rând, ale străinilor hrăpăreți, din pricina cărora românii au ajuns chiriași și slugi la ei acasă. Așa stau lucrurile, din nefericire în România, la anul de grație 2017, lamentându- ne în disperare dacă se va ivi cumva o forță divină, care cu înțelepciune, inteligență și dragoste pentru acest popor, va regăsi și soluția salvatoare pentru neamul și țara noastră românească. Dar să nu ne pierdem curajul și speranța, cu o condiție, cel puțin să diminuăm din ignoranța și prostia- blesteme pe capul românilor, care au făcut atâtea ravagii în prezentul și mai ales în prefigurarea destinului și viitorului nostru ca popor. E vorba totuși de timp și mai ales în a ne recăpăta încrederea și respectul, iubirea și dragostea față de noi înșine și de cei din jur, cu toții izvorând din obârșia sfântă a moșilor și strămoșilor neamului nostru românesc. Haideți, că se poate…
Vasile Irod

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here