Gânduri rostite într-un lăcaş sfânt – Smintit întru Brâncuşi*

314

Mi s-a spus, ieri seară, că ar trece pe aici nişte ucenici slabi la grai şi zăbavnici la limbă, însă cunoscători tainici şi mai ales smintiţi întru Brâncuşi.

Mi s-a şoptit şi în alt loc, nu cumva să mă tulbur împotriva lor şi să mă alătur lor, căci înmulţindu-se iubirile întru Brâncuşi, se înmulţesc şi îngerii – trei nopţi la rând şi apoi pentru totdeauna. Poate cuprinşi de zidurile bisericuţei în care ne aflăm, ctitorie de cer, din toate (ano)timpurile. Ziduri ce le putem atinge atât de uşor cu degetele – ca să-l atingem şi noi pe Brâncuşi… Mai există cineva care să nu-l iubească pe sculptorul nepereche?
Iată de ce trebuie să-i identificăm şi să le luăm urma smintiţilor întru Brâncuşi cum fiarelor potrivnice adierea!
Un lucru de căpetenie ar fi că, pe meleagurile căzute sub munţii Parâng, Constantin Brâncuşi a pruncit şi s-a ridicat măricel-măricel cu iubirea cea de Dumnezeu în el, apoi, ca un bun flăcău al ţării sale, de pe plaiurile acestea a poftit iubirea trupească şi s-a uns de-a binelea cu partea cugetătoare a artei, negrăită şi pătimită mai ales, ca într-o străbatere a pustiei. Căci, noi, gorjenii, nimic nu mai suntem dacă ne lipsesc Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Coloana fără de Sfârşit…
L-am văzut, doamnelor şi domnilor, l-am văzut pe Constantin Brâncuşi ostenindu-se ca un păstor cu turma de nouăzeci şi nouă de oi plus una smintită. Şi aşa ştiu, şi spun ca un smintit ce sunt, pentru cine are de gând să audă, şi ca să ducă vestea oaspeţii, cum Brâncuşi, la Târgu-Jiu, a mai cercat şi realizat încă patru-cinci mese din pietre de moară şi trovanţi şi încă o aliniere de pietre zoomorfe, pentru care, ca să le vadă şi să le îngrijească, mai marii cetăţii ar trebui să-şi pună câte o jumătate de ochi în frunte.
Pe lângă aceasta, ca să ne preocupe pe toţi, îmi arăt acum şi aici îndoiala că mormântul mamei lui Brâncuşi ar fi în cimitirul satului Hobiţa, mai degrabă osemintele Mariei Diaconescu Brâncuşi (1851-1919) s-ar odihni la câteva sute de metri de această bisericuţă în care se fac îngenuncheri, în cimitirul satului Brădiceni.
Iată de ce mă întreb dacă mai e cu putinţă să nu fiu adunat eu însumi în ceata celor smintiţi întru Brâncuşi!?
Însă o să mă bucur sincer de premiul ce poartă numele bunului Artur Bădiţa, cel ce a fost, fără îndoială, vrednic al Poeziei, rătăcit şi zdrobit deopotrivă de boli şi răni pământeşti.
În ultimul an de viaţă, Artur Bădiţa m-a chemat la o cafea şi nu m-am dus, motivându-i că sunt la lucru. Acum regret, poate aş fi slujit mai bine prietenia lui cu mărturisiri inedite. Însă, în urmă cu o lună, am trecut prin cimitirul din Polovragi, unde Artur s-a cuprins în veşnicie…
În final, am să citesc poemul „Litanii 1, 2, 3” scris de Artur Bădiţa în întinăciunea din urmă a vieţii sale. Textul ne-a fost transmis cu mulţi ani în urmă de scriitorul Nicolae Diaconu şi a fost publicat în revista “Meridian” , nr. 4/1999:
„1. În vale la moară
adoarme şi visează, moartea,
oameni şi prunci
– Calcă, Doamne, mai încet
să nu cumva să o trezeşti
că s-ar putea să moară de vie
sucită ca mătura-n drum
Rugămu-ne:
ei, fir-ar să fie! Să fim!
2. Nu mai cade nici o ninsoare.
Dumnezeu s-a oprit din mişcat.
Apare un înger şi spune
„Domnul fost-a muşcat
de un lup turbat”
3. Din trista lor nevoie de viaţă, joia
doar morţii se mai adună în târg
să plătească gloaba şi chiria
pentru înfometarea iubirii şi-a lumii Amin.”
*Sintagma aceasta a folosit-o – într-o situaţie lipsită de congestionarea pamfletară necesară – un nefericit de pe-aici, în editorialul unei reviste culturale tipărită din banii statului! Textul a fost prezentat la festivitatea de premiere organizată la Brădiceni, comuna Peştişani – Gorj în cadrul Atelierului de Poezie Serile la Brădiceni – 2015.
ALEX GREGORA

N.R. Ca om născut şi crescut la Peştişani şi rudă prin alianţă cu Grigore Brâncuşi – căsătorit cu Maria Predoşanu, sora tatălui meu -, unchiul Gore fiind nepot de frate al Titanului de la Hobiţa, confirm că mormântul mamei sculptorului Constantin Brâncuşi se află în Cimnitirul din Brădiceni. Aşa cum ştie şi mai bine Preotul Paroh Ion Grindeanu, vecin pe Uliţa Morii cu amicul şi poetul Ion Căpruciu. El însuşi premiat la recenta ediţie, a XIX-a, a Serilor la Brădiceni – 2015 (Ion Predoşanu)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here